Treceți la conținutul principal

Globul de Cristal din Carlsbad

Cum n-am ajuns nici anul ăsta la Cannes, festival ou non, am zis să nu ratez ocazia lui Karlovy Vary. Orășel tihnit de munte, în Boemia de Vest, la festivalul căruia știam că n-avem o istorie chiar rușinos de săracă. 

Pentru “Ștefan Luchian”, Nicolae Margineanu  a primit în 1981 Premiul CIDALC, “Aurora” i-a adus lui Cristi Puiu, în 2010, premiul secțiunii East of the West; “Box” al lui Florin Șerban a luat în 2015 premiul FIPRESCI acordat unui film din competiţie și tot atunci “Lumea e a mea”, filmul de debut al lui Nicolae Constantin Tănase, concurent în competiţia East of the West, a câștigat o Menţiune specială.

Stațiunea din Boemia era frecventată vara de lumea bună europeană încă de când i s-au descoperit apele miraculoase, un pic înainte de 1400. Lumea venea la băi ori pentru aerul de munte, asta dacă aceeași lume bună europeană nu prefera – mai ales în Belle Époque - să meargă la mare, adică pe Coasta de Azur.

Orășelul se numea Carlsbad, băile lui Carol, în cehă Karlovy Vary. Aici vin din 1948, în iulie, cineaști din zeci de țări. 1948 este anul în care festivalul a devenit internațional și din care se ține doar în Karlovy Vary. În 1946 și 47, țările participante erau mai puține, iar festivalul se ținea în două locuri – Carlsbad și Marienbad (Mariánské Lázně). Alt loc al protipendadei suferinde ori doar în voiaj de plăcere. Din 1959 în 1993, festivalul de la Karlovy Vary se ținea o dată la doi ani, alternativ cu cel din Moscova.

În 2016, la festivalul ce se desfășoară în perioada 1 - 9 iulie, România e reprezentată de cinci filme. Unul în competiție în Selecția Oficială, “Dincolo de calea ferată”, de Cătălin Mitulescu (România / Suedia, 2015), două în competiție în secțiunea East of the West – „Dublu”, de Catrinel Dănăiaţă, aici la debut în lungmetraj, (România, 2016), și „Together For Ever/ Amžinai kartu”, de Lina Lužytė (Lituania / România, 2016). Celelalte două filme sunt „Bacalaureat”, de Cristian Mungiu (România / Belgia / Franța, 2016), în secțiunea Horizons, și „O noapte în Tokoriki”, de Roxana Stroe (România, 2016), scurtmetraj, în secțiunea Future Frames: Ten New Filmmakers To Follow.

UPDATE 10 iulie: "Dincolo de calea ferată" a primit o mențiune specială. Globul de Cristal a fost câștigat de regizorul maghiar Szabolcs Hajdu cu filmul It's Not the Time of My Life.


Foto: Dincolo de calea ferată, cinemagia.ro

Premiul cel mare de la Karlovy Vary este Globul de Cristal care din anul 2000 arată așa:

Foto: kviff.com

Și iată ce-am găsit pe urmele Globului de Cristal:


































Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Win-win: Tu ai dreptate, eu am libertate. Despre Singlehood

Astăzi, despre Bella DePaulo și Virginie Efira . Cine? De ce?  Bella DePaulo predă și scrie psihologie în SUA. S-a specializat în viața de celibatar/ celibatară sau în noțiuni și cuvinte pentru care noi nu avem nici conceptul, nici vorbele: single at heart, singlehood, single experience. Ne-am împrietenit pe Facebook, cum face ea și cum fac și eu nu doar cu oameni știuți de la grădiniță, ci și cu oameni ale căror preocupări din cap și din viață sună cunoscut ori măcar nu te stresează. Bella trăiește în California, publică articole și cărți, este invitată în emisiuni, ține conferințe. O găsiți pe amazon și pe site-ul ei belladepaulo.com . Cartea Singled Out: How Singles Are Stereotyped, Stigmatized, and Ignored, and Still Live Happily Ever After i-a apărut în 2007. Anul ăsta în decembrie (chiar de Moș Nicolae, comme on dit en français) apare Single at Heart: The Power, Freedom, and Heart-Filling Joy of Single Life. Enjoy!  Comme on dit en français encore une foi, acum despre filmul L

Lumea pe dos, cu actori à contre-emploi, dar in care tot omul iubeste

Filmul lui Nolan readuce F-ul din SF in poveste. Fantastic. Sa mai fie si fantastic, atunci cand vedem un SF, nu doar S, riguros stiintific. Cu un poem care ne spune complicat de intraductibil ca suntem programati sa traim si sa ne dorim sa traim, cu vreo doua versuri care pot avea tot atatea traduceri si adaptari cate fire de par are in cap cititorul lor, cu acest poem lansat de pe la inceput, zic, Interstellarul ne reaminteste cum e cu dragostea. Asadar, cum e cu dragostea? Pentru ea facem imposibilul posibil. Pentru ca iubim, nu exista sau nu tinem cont de timp, de spatiu, de conditii meteo, geo, antropo. Pentru ca iubim, stim sa citim in stele si in semne. Pentru ca iubim, trecem peste orice si facem orice. Suntem programati sa fim, sa cautam dragostea, sa o dovedim cu fiecare respiratie si sa nu ne oprim pana nu ii este bine si la adapost dragostei noastre. Sunt pline de iubire spatiul si timpul acestui film. Cel mai adesea, poate pentru ca printre cele mai din aur cura

Orașul e gol, toți diavolii-s la țară

Moșii de vară dinaintea Rusaliilor umplu tramvaiele dinspre biserici cu pungi foșnitoare, grele de vin și colivă, pilaf și bomboane. Pungile se sufocă, bine strânse la gât cu alte pungi, să nu cadă, să nu se verse, să nu, Doamne ferește, ajungă vreun bob de grâu și orez la vreun străin, singur și flămând. Bugetarii creștini au văzut pe telefoane ce vreme e la mare și ce trafic e pe DN1 și au ales să dea o fugă de trei zile sfinte la țară. Bugetarii tineri, cei singuri și cei abia certați, de Paște, cu neamurile vii de la țară au ales să dea comandă de pizza la glovo și să rămână acasă, cu urechea ciulită la lift. Băieții din Sri Lanka și Bangladesh sunt musulmani și hinduși, nu țin Rusaliile creștinilor, doar le duc șaorme și burgeri copiilor singuri și flămânzi rămași acasă, la Netflix and chill. Băieții din Sri Lanka și Bangladesh stau cu ochii în telefon și cu arma la picior – cutiile hrănitoare de plastic roz tazz și galben glovo sunt gata de încărcat șaorme, burgeri și piz