Treceți la conținutul principal

Globul de Cristal din Carlsbad

Cum n-am ajuns nici anul ăsta la Cannes, festival ou non, am zis să nu ratez ocazia lui Karlovy Vary. Orășel tihnit de munte, în Boemia de Vest, la festivalul căruia știam că n-avem o istorie chiar rușinos de săracă. 

Pentru “Ștefan Luchian”, Nicolae Margineanu  a primit în 1981 Premiul CIDALC, “Aurora” i-a adus lui Cristi Puiu, în 2010, premiul secțiunii East of the West; “Box” al lui Florin Șerban a luat în 2015 premiul FIPRESCI acordat unui film din competiţie și tot atunci “Lumea e a mea”, filmul de debut al lui Nicolae Constantin Tănase, concurent în competiţia East of the West, a câștigat o Menţiune specială.

Stațiunea din Boemia era frecventată vara de lumea bună europeană încă de când i s-au descoperit apele miraculoase, un pic înainte de 1400. Lumea venea la băi ori pentru aerul de munte, asta dacă aceeași lume bună europeană nu prefera – mai ales în Belle Époque - să meargă la mare, adică pe Coasta de Azur.

Orășelul se numea Carlsbad, băile lui Carol, în cehă Karlovy Vary. Aici vin din 1948, în iulie, cineaști din zeci de țări. 1948 este anul în care festivalul a devenit internațional și din care se ține doar în Karlovy Vary. În 1946 și 47, țările participante erau mai puține, iar festivalul se ținea în două locuri – Carlsbad și Marienbad (Mariánské Lázně). Alt loc al protipendadei suferinde ori doar în voiaj de plăcere. Din 1959 în 1993, festivalul de la Karlovy Vary se ținea o dată la doi ani, alternativ cu cel din Moscova.

În 2016, la festivalul ce se desfășoară în perioada 1 - 9 iulie, România e reprezentată de cinci filme. Unul în competiție în Selecția Oficială, “Dincolo de calea ferată”, de Cătălin Mitulescu (România / Suedia, 2015), două în competiție în secțiunea East of the West – „Dublu”, de Catrinel Dănăiaţă, aici la debut în lungmetraj, (România, 2016), și „Together For Ever/ Amžinai kartu”, de Lina Lužytė (Lituania / România, 2016). Celelalte două filme sunt „Bacalaureat”, de Cristian Mungiu (România / Belgia / Franța, 2016), în secțiunea Horizons, și „O noapte în Tokoriki”, de Roxana Stroe (România, 2016), scurtmetraj, în secțiunea Future Frames: Ten New Filmmakers To Follow.

UPDATE 10 iulie: "Dincolo de calea ferată" a primit o mențiune specială. Globul de Cristal a fost câștigat de regizorul maghiar Szabolcs Hajdu cu filmul It's Not the Time of My Life.


Foto: Dincolo de calea ferată, cinemagia.ro

Premiul cel mare de la Karlovy Vary este Globul de Cristal care din anul 2000 arată așa:

Foto: kviff.com

Și iată ce-am găsit pe urmele Globului de Cristal:


































Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Jurnal scoțian/ Scottish Diary (1): Let's not make it about me! Poor Things & Stand-up Comedy

În primul meci de la EURO 2024, scoțienii au luat bătaie de la nemți. Încă un motiv să-mi fie și mai simpatici. Ei, da, scoțienii. Știm istorie, știm și comedie, așa că de dragul scoțienilor, care mi-au amintit de vizita la ei acasă, încep să scot la lumină paginile de Scottish Diary. În premieră, poate și de la vârstă, mi-am notat în fiecare seară cuvinte, mai legate, mai dezlegate, despre cum a fost ziua. Astăzi le-am adunat cu un pic de sos sintactic și ceva poze. Cât or mai fi internetul, curentul și gratuit blogspotul, pentru urmașii urmașilor mei, îndemnuri la călătorit și trăit. Let’s go!  Săptămâna scoțiană mi-a adus șase capitole de jurnal, câte unul pentru fiecare zi de călătorie (am ignorat zilele de aeroport, de plecat-ajuns). Publicarea textelor din jurnalul scoțian începe cu ziua a treia – Glasgow, Day 3. Așa am vrut. Asta cu Poor Things, GoMA și stand-up comedy se cerea prima. Nu știu clar de ce, poate pentru că mi-e drag de cuvinte, cum se înșiră ele. Literele au pr...