Treceți la conținutul principal

Din Attica și Atena, cu dragoste

Am făcut mii de fotografii în Grecia. Fiecare poză trebuia să fie un fel de nemurire imortalizată. De parcă fiecare cadru prins în ochi și în aparat trebuia să îmi promită că totul va fi pe veci, nemuritor, al meu.

Zilele din Atena și de pe lângă Atena, în sud-vestul Atticii, m-au ajutat să trag niște linii, să clarific și să înțeleg.

Grecia și ale ei sunt ca iubirea. Cine nu a cunoscut-o n-o poate înțelege.

Nu mâncarea, rapid servită și aromată. Nu apusurile, unice, picturale. Nu temperaturile, ideale, necaniculare, de toamnă, m-au făcut să iubesc Atena.

Ci respirația totală. De loc între locuri. Sunt în mileniul 3 sau în 400 A.D., în mileniul I? Sunt în Istanbul sau în Sicilia? În Roma sau Alexandria? Nu, ci în Atena. Cărțile de arhitectură și manualele de istorie sunt umile ghiduri turistice pentru pulsul acestei cetăți.

În sesiuni private, pentru prieteni și pasionați de călătorii spirituale, păstrez și voi arăta miile de poze, promisiunile de eternitate.

Acum, aici, câteva fragmente de lumină și frumos.

Din Attica, pe la-nceput de toamnă, cu dragoste!

Sfat/ insider tip: Lăsați orice pentru ultima zi și încercați asta: Din piața Syntagma luați-o pe bulevardul Împărăteasa Sofia din dreapta clădirii Parlamentului (stânga cum te uiți la ea), spre Muzeul Bizantin pe care îl depășiți. Traversați bulevardul și urcați pe strada Plutarh, numai trepte, între vile de 4 etaje, zonă rezidențială plină de flori, până la stația funicularului care vă duce pe colina Lykavittos, cel mai înalt punct de belvedere din Atena. Faceți asta astfel încât să prindeți apusul pe Lykavittos. Din Syntagma până sus, cu tot cu teleferic, cam 1h-1h15. Merită! Este ceva su-blim!












Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri