Treceți la conținutul principal

Din Attica și Atena, cu dragoste

Am făcut mii de fotografii în Grecia. Fiecare poză trebuia să fie un fel de nemurire imortalizată. De parcă fiecare cadru prins în ochi și în aparat trebuia să îmi promită că totul va fi pe veci, nemuritor, al meu.

Zilele din Atena și de pe lângă Atena, în sud-vestul Atticii, m-au ajutat să trag niște linii, să clarific și să înțeleg.

Grecia și ale ei sunt ca iubirea. Cine nu a cunoscut-o n-o poate înțelege.

Nu mâncarea, rapid servită și aromată. Nu apusurile, unice, picturale. Nu temperaturile, ideale, necaniculare, de toamnă, m-au făcut să iubesc Atena.

Ci respirația totală. De loc între locuri. Sunt în mileniul 3 sau în 400 A.D., în mileniul I? Sunt în Istanbul sau în Sicilia? În Roma sau Alexandria? Nu, ci în Atena. Cărțile de arhitectură și manualele de istorie sunt umile ghiduri turistice pentru pulsul acestei cetăți.

În sesiuni private, pentru prieteni și pasionați de călătorii spirituale, păstrez și voi arăta miile de poze, promisiunile de eternitate.

Acum, aici, câteva fragmente de lumină și frumos.

Din Attica, pe la-nceput de toamnă, cu dragoste!

Sfat/ insider tip: Lăsați orice pentru ultima zi și încercați asta: Din piața Syntagma luați-o pe bulevardul Împărăteasa Sofia din dreapta clădirii Parlamentului (stânga cum te uiți la ea), spre Muzeul Bizantin pe care îl depășiți. Traversați bulevardul și urcați pe strada Plutarh, numai trepte, între vile de 4 etaje, zonă rezidențială plină de flori, până la stația funicularului care vă duce pe colina Lykavittos, cel mai înalt punct de belvedere din Atena. Faceți asta astfel încât să prindeți apusul pe Lykavittos. Din Syntagma până sus, cu tot cu teleferic, cam 1h-1h15. Merită! Este ceva su-blim!












Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Win-win: Tu ai dreptate, eu am libertate. Despre Singlehood

Astăzi, despre Bella DePaulo și Virginie Efira . Cine? De ce?  Bella DePaulo predă și scrie psihologie în SUA. S-a specializat în viața de celibatar/ celibatară sau în noțiuni și cuvinte pentru care noi nu avem nici conceptul, nici vorbele: single at heart, singlehood, single experience. Ne-am împrietenit pe Facebook, cum face ea și cum fac și eu nu doar cu oameni știuți de la grădiniță, ci și cu oameni ale căror preocupări din cap și din viață sună cunoscut ori măcar nu te stresează. Bella trăiește în California, publică articole și cărți, este invitată în emisiuni, ține conferințe. O găsiți pe amazon și pe site-ul ei belladepaulo.com . Cartea Singled Out: How Singles Are Stereotyped, Stigmatized, and Ignored, and Still Live Happily Ever After i-a apărut în 2007. Anul ăsta în decembrie (chiar de Moș Nicolae, comme on dit en français) apare Single at Heart: The Power, Freedom, and Heart-Filling Joy of Single Life. Enjoy!  Comme on dit en français encore une foi, acum despre filmul L

Lumea pe dos, cu actori à contre-emploi, dar in care tot omul iubeste

Filmul lui Nolan readuce F-ul din SF in poveste. Fantastic. Sa mai fie si fantastic, atunci cand vedem un SF, nu doar S, riguros stiintific. Cu un poem care ne spune complicat de intraductibil ca suntem programati sa traim si sa ne dorim sa traim, cu vreo doua versuri care pot avea tot atatea traduceri si adaptari cate fire de par are in cap cititorul lor, cu acest poem lansat de pe la inceput, zic, Interstellarul ne reaminteste cum e cu dragostea. Asadar, cum e cu dragostea? Pentru ea facem imposibilul posibil. Pentru ca iubim, nu exista sau nu tinem cont de timp, de spatiu, de conditii meteo, geo, antropo. Pentru ca iubim, stim sa citim in stele si in semne. Pentru ca iubim, trecem peste orice si facem orice. Suntem programati sa fim, sa cautam dragostea, sa o dovedim cu fiecare respiratie si sa nu ne oprim pana nu ii este bine si la adapost dragostei noastre. Sunt pline de iubire spatiul si timpul acestui film. Cel mai adesea, poate pentru ca printre cele mai din aur cura

Orașul e gol, toți diavolii-s la țară

Moșii de vară dinaintea Rusaliilor umplu tramvaiele dinspre biserici cu pungi foșnitoare, grele de vin și colivă, pilaf și bomboane. Pungile se sufocă, bine strânse la gât cu alte pungi, să nu cadă, să nu se verse, să nu, Doamne ferește, ajungă vreun bob de grâu și orez la vreun străin, singur și flămând. Bugetarii creștini au văzut pe telefoane ce vreme e la mare și ce trafic e pe DN1 și au ales să dea o fugă de trei zile sfinte la țară. Bugetarii tineri, cei singuri și cei abia certați, de Paște, cu neamurile vii de la țară au ales să dea comandă de pizza la glovo și să rămână acasă, cu urechea ciulită la lift. Băieții din Sri Lanka și Bangladesh sunt musulmani și hinduși, nu țin Rusaliile creștinilor, doar le duc șaorme și burgeri copiilor singuri și flămânzi rămași acasă, la Netflix and chill. Băieții din Sri Lanka și Bangladesh stau cu ochii în telefon și cu arma la picior – cutiile hrănitoare de plastic roz tazz și galben glovo sunt gata de încărcat șaorme, burgeri și piz