vineri, 6 martie 2015

Nela visa vrăbii. Eu mi-am cumpărat cinci lalele

Nela visa vrăbii - așa începe Balanța, de Băieșu. M-a șocat atât de mult începutul ăsta de carte de Băieșu, pe care-l știam din hăhăhăhă co-co-comedii, încât am întors de câteva ori coperta, să mă asigur. Da, era Ion Băieșu, cel pe care-l știam din Tanța și Costel. Săracu, mult o fi suferit și el, să joace teatrul râsului și al hăhăhăielii pe lumea asta. Bine zic, că știu ei, arabii: Glumele ascund lacrimi.

Nela visa vrăbii și cartea scoate de sub preșul roșu cu seceră și ciocan toată prefăcătoria și toate nepotismele de supraviețuire. Filmul, ecranizarea, o să fie duminică la TVR 2. Pe seară.

Eu mi-am cumpărat cinci lalele, porcule! Singură. Eu mie mi-am. Fă-ți tu avere cu cei 10 lei economisiți pe lalele. Prost te-a crescut mama ta, porcule! Știi, cher animal, un buchet de flori nu înseamnă promisiune de nuntă de diamant. Tu nici n-ai s-o apuci, chiar de te-ai însura. Te-or lovi tramvaiul, ciroza, anevrismul sau vreo iubire de la miezul nopții și-o să-ți steie inima, porcule! Și n-apuci să prinzi diamantul conjugal. Sometimes a tulip is just a tulip. Arată doar că în ăia 7 ani, acasă, nu te-ai scobit în nas, ci ai învățat cum să trăiești între oameni, porcule!

Ea a obosit de la purtatul măștii că poate, că duce, că face, desface și drege. Porcule, ea nu. Ea a obosit. Vrea să fie cum e - ea, de fapt, nu poate, nu duce, nu desface.

Nela visa vrăbii. Eu te visez rar și singur. Eu mi-am cumpărat cinci lalele. Două s-au dus. Așa au vrut, pereche. Au rămas ca-n proverb, cele bune, cele trei. Porcule!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu