Treceți la conținutul principal

Pulitzer cu chinezi. Sau de ce presa anglo-saxonă zice mai mult "story" decât "news"

News avem pe toate gardurile. Sare în ochi ştirea, se suie pe tine, nu poţi să n-o vezi. De cele mai multe ori, chiar o dai mai departe. Cu orice risc.

Problema apare la "story". Rar talentati story tellers. Marea presă e ca marea cinematografie, adică o au acele popoare, cetăţenII dacă vreţi, care au mari literaturi: oameni care au ştiut să scrie poveşti pentru oameni care au ştiut să le citească şi care, atunci când s-au făcut mari şi au vrut să facă filme ori story de presă, au avut cu ce...

Mi-am aruncat un ochi pe premianţii de anul ăsta. Văzusem doar vreo câteva poze, cea faimoasă cu găurile prin baraca unde se aflau "băieţii". Acum am trecut prin toate categoriile.

L-am remarcat pe David Barboza de la "The New York Times", premiat Pulitzer pentru reportaj internaţional. Motivarea: "for his striking exposure of corruption at high levels of the Chinese government, including billions in secret wealth owned by relatives of the prime minister, well documented work published in the face of heavy pressure from the Chinese officials."
 
Barboza e corespondent în China de opt ani, e însurat cu o chinezoaică şi locuieşte în Shanghai. Lucrează la NYT din 1997 şi a studiat la Boston University şi Yale. Este specializat în jurnalismul de business. În 2002, a fost finalist Pulitzer pentru cum a relatat despre scandalul de la Enron.

În 2012 a scris şi în 2013 a câştigat. Cu dezvăluirile despre banii "strânşi" de familia premierului chinez. Articolul poate fi citit în pdf aici

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Jurnal scoțian/ Scottish Diary (1): Let's not make it about me! Poor Things & Stand-up Comedy

În primul meci de la EURO 2024, scoțienii au luat bătaie de la nemți. Încă un motiv să-mi fie și mai simpatici. Ei, da, scoțienii. Știm istorie, știm și comedie, așa că de dragul scoțienilor, care mi-au amintit de vizita la ei acasă, încep să scot la lumină paginile de Scottish Diary. În premieră, poate și de la vârstă, mi-am notat în fiecare seară cuvinte, mai legate, mai dezlegate, despre cum a fost ziua. Astăzi le-am adunat cu un pic de sos sintactic și ceva poze. Cât or mai fi internetul, curentul și gratuit blogspotul, pentru urmașii urmașilor mei, îndemnuri la călătorit și trăit. Let’s go!  Săptămâna scoțiană mi-a adus șase capitole de jurnal, câte unul pentru fiecare zi de călătorie (am ignorat zilele de aeroport, de plecat-ajuns). Publicarea textelor din jurnalul scoțian începe cu ziua a treia – Glasgow, Day 3. Așa am vrut. Asta cu Poor Things, GoMA și stand-up comedy se cerea prima. Nu știu clar de ce, poate pentru că mi-e drag de cuvinte, cum se înșiră ele. Literele au pr...