miercuri, 10 aprilie 2013

Despre oameni, melci şi băieţi tot mai puţin răsfiraţi. Sau cum iubirea emasculează

Filmul lui Giurgiu, Tudor Giurgiu, ("Despre oameni şi melci"), este foarte bun. De aceea, nepremiat la ultimele Gopo, că doar n-or fi Gopo primele şi singurele care premiază altceva decât gaşca vecină şi prietenă.

De ce e foarte bun? De văzut l-am văzut prin decembrie... cred, dar am înţeles pe măsură ce trecea timpul că filmul are curaj, pentru că personajul nu are cojones.Nu are cojones pentru că iubeşte.Simplu.

Nu le stric surpriza celor care nu au văzut încă filmul. Beculeţul aprins ar suna aşa: "Dă-o încolo de mândrie, onoare, bărbăţie. O iubesc pe asta? E, voila, stau în .....mea, cu ea". Şi de aia iubirea emasculează. (doamnele vor sări, sunt binevenite!)


Bonus: Folosesc acest intro şi pretext cultural să le spun noilor mei prieteni: Mai răsfiraţi!!!! Pe vremuri, şcolile erau mai bune, bag samă! Dezvoltau procedurile de la acest sănătos dicton: "Mai răsfiraţi, băieţi, mai răsfiraţi!".

2 comentarii: