Treceți la conținutul principal

Postări

Noutăți: ce mai scriem, ce mai publicăm?

În „Social Evolution & History”, nr. 1/2017 , a apărut un rezumat al cercetării mele despre rolul tehnologiei în menţinerea relaţiilor de familie la distanţă, pornind de la cazul mamelor românce despărţite, prin migraţie economică, de copiii lor.  Editorii revistei au publicat online doar un scurt fragment , drept pentru care capitolul cu Mulţumiri îl pun aici, până la studierea în amănunt a variantei print: Vreau să le mulţumesc atât de multor oameni pentru atât de multe: pri etenilor, autorilor, pionierilor vizionari ai internetului. Dar cel mai mult, colegilor mei din toate echipele online unde am lucrat, pentru ideile lor, provocările şi entuziasmul care m-au inspirat tot timpul; Irinei Nicolau (1946–2002) ale cărei cărţi, interviuri şi spirit m-au făcut să mă uit mai atent în jur şi să îmi transform pasiunea pentru antropologie în studii; lui E.T., personajul lui Spielberg , “for calling home” şi pentru că ne-a făcut pe toţi să înţelegem cât de important e să fim în co...

Ierusalim, cu I de la Iubire

Nimeni nu știe ce e în inima ta. Abia înțelegi tu de ce te întorci de unde te duci. Dumnezeu lucrează prin oameni. La tot ce îți aduce fiecare zi să fii deschis, gata și cuminte. Ierusalim. Tot prețul, în arginți și în oameni, îl merită. Ești acolo o dată și simți că acum patruzeci și ceva de ani ai fost botezat întru Împărăția Sa. Anul Ierusalimului e în tine de la botez și îl împlinești când îți dă darul tainei sale. Nu ajungi acolo pentru ceilalți, nu ajungi acolo pentru tine. Ajungi pentru El spre Tine, să te luminezi, liniștești, iubești. Din Iubire venim și pentru Iubire trăim. Suntem ca să devenim și să iubim. Apoi vine Pacea. Hristos a Înviat!

Oscar 2017. Mia dansează și o răzbună pe Gloria care nu mai cântă

Aproape 50 de ani i-a luat Hollywoodului să refacă, de data asta colorat și optimist, povestea actorilor în căutarea supraviețuirii și, dacă au puțin noroc, a faimei. Finalul deschis din clasicul film al lui Sydney Pollack (1979) pare continuat într-un success story with happy end .  Tot în Los Angeles se petrece și acțiunea din "Și caii se împușcă, nu-i așa?", cu o actriță aspirantă și cu un regizor care deja renunțase la artă. Tinerii nu o sfârșesc bine. Atunci.  Pentru că acum, LaLaLand, cum îi spune și numele, este tărâmul fantastic unde visele se împlinesc (și, of course, binili învinge): dragoste, carieră, familie. Gloria lui Jane Fonda a sfârșit cum a trăit, tragic, dar Mia Emmei Stone e fericită în lalalandul ei... Dansul din filmul lui Damien Chazelle este, de acord, un omagiu adus strălucitoarelor music hall-uri de la Hollywood și de pe Broadway, dar este și varianta pastel a pașilor de pe ringul brutalului maraton din filmul lui Sydney Polla...

Din Attica și Atena, cu dragoste

Am făcut mii de fotografii în Grecia. Fiecare poză trebuia să fie un fel de nemurire imortalizată. De parcă fiecare cadru prins în ochi și în aparat trebuia să îmi promită că totul va fi pe veci, nemuritor, al meu. Zilele din Atena și de pe lângă Atena, în sud-vestul Atticii, m-au ajutat să trag niște linii, să clarific și să înțeleg. Grecia și ale ei sunt ca iubirea. Cine nu a cunoscut-o n-o poate înțelege. Nu mâncarea, rapid servită și aromată. Nu apusurile, unice, picturale. Nu temperaturile, ideale, necaniculare, de toamnă, m-au făcut să iubesc Atena. Ci respirația totală. De loc între locuri. Sunt în mileniul 3 sau în 400 A.D., în mileniul I? Sunt în Istanbul sau în Sicilia? În Roma sau Alexandria? Nu, ci în Atena. Cărțile de arhitectură și manualele de istorie sunt umile ghiduri turistice pentru pulsul acestei cetăți. În sesiuni private, pentru prieteni și pasionați de călătorii spirituale, păstrez și voi arăta miile de poze, promisiunile de eternitate. A...

Suntem aici, la porțile Orientului, în Sieranevada

Ca să putem să trăim fără să ne pierdem mințile, alegem să credem adevărul care ne convine. Luăm de bun doar scenariul în care suntem confortabili sau, și mai bine, scenariul din care ieșim cu aură. Mințim și bârfim ca să nu ne luăm gâtul. Înjurătura mai dezamorsează. Minciuna mai amână cearta și ne mai cumpără timp. Mai stăm și mâine împreună. Luăm chestiile în glumă, de ce să ne doară capul fiindcă le luăm în serios? Și acum mai pe lărguț, prieteni. ATENȚIE, SPOILERE! Prietena mea Doina Doru, în toamna asta are deja doi ani de când nu mai e, Dumnezeu s-o odihnească, prevedea asta în viitorul literaturii ori cel puțin în al celei de buzunar: autorul să presare în carte branduri care să plătească pentru publicitate. Criminalul purta cravată casa X. Polițistul dezlega crima la o cafea Y.  De vorbele ei mi-am amintit când ditamai duba DHL a intrat prin dreapta în secvența de început trasă pe strada Ionel Perlea (repere - statuia lui Kogălniceanu și linia troleulu...