Treceți la conținutul principal

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare. 

De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile. 

Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în mine. Mi-am dat seama. 

Mi-am dat seama ce noroc au avut ei și cât de mult îi ajută întâmplarea asta! Comedie egal tragedie plus timp, așa ne învață regula dramaturgiei. Așa este și în cazul lor. Ce li s-a părut ghinionul ghinionului și nenorocirea nenorocirilor pe 15 iulie li se va părea cel mai bun lucru care s-a întâmplat în povestea lor. Pentru că i-a salvat de pierderea timpului. Pentru că i-a lămurit instantaneu ce este relația lor, ce vor ei de la asta și dacă merită. I-a lovit exact lucrul care le-a arătat, ca un parcangiu îndemânatic, pe unde s-o ia. 

Etica de la serviciul lor și minciunile spuse pe la casele lor nu mă interesează acum, au curs destule comentarii ipocrite și evlavioase. Unii au zis Prostia se plătește, alții au desenat caricaturi, alții s-au întrebat câte alte mii de cupluri în aceeași situație mai erau la concert. Să ridice piatra și să nu-și acopere fața cei care.... 



Dar eu altceva mi-am dat seama că vreau să-ți spun, dragul meu. Noi am avut noroc că eram la concertul Creed. 344 de kilometri mai la nord - nord-est și puteam să fim noi. Dar am ales concertul Creed, nu Coldplay. În Wantagh, New York, nu în Foxborough, Massachusetts. Și nu s-ar fi zis că în viață nu te mai ajută și geografia ori gusturile muzicale. 



Pe noi ne-au ajutat. Să-ți spun cum. 

Eu nu mai vreau să ne pierdem timpul unul altuia și nici pe al nostru împreună. Rămâi cu femeia pe care nu poți să o părăsești. Fii fericit cu ea! Fii fericit până la capătul vieții tale și al drumului vostru împreună. Eu mă opresc din drumul spre tine. Aleg alt drum. Vreau să fiu și eu fericită.

Le doresc lui Andy și Kristin să aleagă și ei după cum i-a trezit dușul rece al ecranului. Poate vor rămâne împreună, că se iubesc mult, mult de tot. Pe viață. Și în loc de patru oameni nefericiți să fie măcar doi fericiți. Poate se vor despărți și nu se vor mai vedea niciodată. Poate vor divorța amândoi sau poate va divorța doar unul dintre ei. Nu știm detalii din familiile lor, nu știm motivele aruncării în brațele altuia. S-or fi îndrăgostit? S-or fi păcălit? Adevărul, încotro? Monogamia, încotro?  

Mulțumesc, Coldplay! Thank you, Coldplay! You just saved the rest of my life!



Comentarii

  1. 1winapp247.com offers a structured and easy way to explore betting features. It provides clear instructions for cricket ID setup and transaction handling. The experience is user-friendly. You can begin through 1Win and operate your cricket Id efficiently.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie )  Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Un bilet de dragoste, fără Adio și fără Griji: NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA!

Am fost la spectacolul NO WORRIES, CÃTÃLINICIKA! de la Teatrul de Artã București. În distribuție i-am văzut pe Nadiana Sălăgean, Alexandra Răduțã, Adelina Toma și Sorin Manea. Regia este a Alexandrei Tofan, textul este al Adelinei Toma. Piesa este copilul Adelinei și un pic nepotul lui Mimi, omul care a moșit și nășit (la atelierul lui de dramaturgie) sute de texte și suflete, cu o răbdare de bijutier. Dar gata cu laudele pentru domnul nostru Brănescu, să ne întoarcem la New York.  E un personaj în “Shakespeare in Love” care juca dădaca din “Romeo și Julieta”, iar la o băută într-o cârciumă, într-un dialog de agățat o fată, îi spune ăleia cum că el e actor și e distribuit într-un spectacol. “A, da? Și despre ce e?”, întreabă fata. “Păi, să vezi, e vorba despre o dădacă”... Sau, dacă vreți, mi-a amintit de monologul lui Celentano către prima lui casă pe care nu o mai poate vedea, nu o mai poate avea, dar pe care nu a uitat-o. Casa, da 😊  Așa am văzut eu în spectacolul de la Te...