Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci.

Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs!

Glasgow, Day 1

Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei.

Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow.

Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât.

Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire.

Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo.

Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților.

Necropola de lângă Catedrală - Bellu al lor. Frumos mirositoare de la flori și plante, la intrare, n-am înaintat prea mult. Chiar în cimitire nu-mi doresc să merg, doar de asta am ales evadarea în Scoția, să mai ies din cimitirele de acasă.

Cardul Visa a mers cam peste tot - dar neacceptat de ScotRail, CFR-ul scoțian, nu știu de ce, de frică poate.

Liniște în general, e duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru.

Frumoasă zona de terase din St Vincent Place, de la George Square spre West Regent.

Strada hotelului și câteva de lângă, sparte, în plin șantier, oh, mamă! Karma!

Glasgow, Day 2

Verde, totul e verde. Oamenii ăștia își dedică și își împletesc viața cu parcurile, florile, iarba. Chiar și iarba modernă, că mirosul de marijuana, ooo, mama! It's everywhere. Mai ales că e oraș studențesc.

Cu Hop On Hop Off, traseu Yellow luat de două ori azi, prima oară doar trei sferturi, a doua oară complet, am descoperit detalii din cartiere rezidențiale și verzi-înverzite-înfrunzite-rododendronite, aici stau boierii, cum ar zice bunică-mea. Plus BBC Scotland și sediul Hollywood-ului/ Buftei lor, evident lângă BBC Scotland, chiar pe malul lui Clyde.

Linn Park, prelungirea cu tot cu râu a unui obiectiv turistic mult recomandat, în 3 secunde bifat Snuff Mill Bridge. Linn Park susurat de râu – the White Cart - răcoros și, desigur, verde. Un plămân sănătos după atâtea clădiri, pub-uri, stiluri și fițe.

O surpriză a fost să dau peste Scotia, un bar care-și zice cel mai vechi din Glasgow, de vreo 232 de ani, unde a fost clădirea în care a debutat Stan Laurel (Stan din Stan și Bran), în 1906.

Vesel, infrastructurat, ușor de memorat în străzile și ramurile lui principale, Glasgow a menținut breaking news-ul vacanței: vremea. Soare, senin, primăvară cum nici acasă nu avusesem, cu lumină și înserare caldă până la 9 și jumătate. Nopți albe în Scoția!

Leaving is not enough; you must stay gone. (Marty McConnell)

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie ) Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare. De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile. Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...

Stanley Tucci și Carlos Diehz, marii absenți de pe lista Nominalizărilor la Oscar 2025

Pe scurt despre Nominalizările la Oscar 2025: Directorii de casting de la serialul Succession (Avy Kaufman, Francine Maisler, Douglas Aibel, Henry Russell Bergstein) au avut mână bună și ochi bun, că i-au ales pe Kieran Culkin și Jeremy Strong în distribuția serialului care le-a făcut cariera să o ia, ca racheta, sus, sus de tot, până la nominalizările la Oscar de anul ăsta - amândoi pentru roluri secundare, Kieran în A Real Pain și Jeremy în The Apprentice. La The Apprentice au băgat și românii capul în poză, datorită nominalizării lui Sebastian Stan. E doar meritul lui, pe munca și talentul lui, să nu ne batem cu pumnii în piept pentru ce nu e al nostru. Ce a ratat Academy Awards 2025 sunt doi actori exemplari în două roluri secundare în Conclave - Stanley Tucci și Carlos Diehz. Nu au fost nominalizați, dar asta nu înseamnă că nu au fost foarte buni. Ralph Fiennes a fost nominalizat pentru rol principal, dar Oscarul va merge în martie ori la...

Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Faceți căutări pe acest blog