Treceți la conținutul principal

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci.

Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs!

Glasgow, Day 1

Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei.

Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow.

Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât.

Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire.

Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo.

Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților.

Necropola de lângă Catedrală - Bellu al lor. Frumos mirositoare de la flori și plante, la intrare, n-am înaintat prea mult. Chiar în cimitire nu-mi doresc să merg, doar de asta am ales evadarea în Scoția, să mai ies din cimitirele de acasă.

Cardul Visa a mers cam peste tot - dar neacceptat de ScotRail, CFR-ul scoțian, nu știu de ce, de frică poate.

Liniște în general, e duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru.

Frumoasă zona de terase din St Vincent Place, de la George Square spre West Regent.

Strada hotelului și câteva de lângă, sparte, în plin șantier, oh, mamă! Karma! 

Glasgow, Day 2

Verde, totul e verde. Oamenii ăștia își dedică și își împletesc viața cu parcurile, florile, iarba. Chiar și iarba modernă, că mirosul de marijuana, ooo, mama! It's everywhere. Mai ales că e oraș studențesc.

Cu Hop On Hop Off, traseu Yellow luat de două ori azi, prima oară doar trei sferturi, a doua oară complet, am descoperit detalii din cartiere rezidențiale și verzi-înverzite-înfrunzite-rododendronite, aici stau boierii, cum ar zice bunică-mea. Plus BBC Scotland și sediul Hollywood-ului/ Buftei lor, evident lângă BBC Scotland, chiar pe malul lui Clyde.

Linn Park, prelungirea cu tot cu râu a unui obiectiv turistic mult recomandat, în 3 secunde bifat Snuff Mill Bridge. Linn Park susurat de râu – the White Cart - răcoros și, desigur, verde. Un plămân sănătos după atâtea clădiri, pub-uri, stiluri și fițe. 

O surpriză a fost să dau peste Scotia, un bar care-și zice cel mai vechi din Glasgow, de vreo 232 de ani, unde a fost clădirea în care a debutat Stan Laurel (Stan din Stan și Bran), în 1906.

Vesel, infrastructurat, ușor de memorat în străzile și ramurile lui principale, Glasgow a menținut breaking news-ul vacanței: vremea. Soare, senin, primăvară cum nici acasă nu avusesem, cu lumină și înserare caldă până la 9 și jumătate. Nopți albe în Scoția! 

Leaving is not enough; you must stay gone. (Marty McConnell)























Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri