Treceți la conținutul principal

Acasă pe Titanic

M-am urcat pentru o stație
Am ajuns pe insula mea.
De jur împrejur mi-am făcut o duminică.
În loc să vorbesc cu Vineri și Wilson
Țin un jurnal.
Ne-am luat bilet din născare pentru Indiile Noi
Ne-am întors în noi.
Vine Paștele și lumina e tot acolo.
Cum am făcut de am stins-o?
Ieri a fost vineri
Vine duminică.
Ne-am născut pe Titanic
De acasă nu scapă nimeni.

Atlanticul la San Sebastian

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Șase pastile în caz de coronavirus

Nu plec în Italia, deși mi-e dor de mor de Roma, pentru că mă gândesc la panica ta de după. Oi fi eu temerară, dar ce vină ai avea tu? Mai aștept.

“Raportările cazurilor“ din fiecare țară îmi amintesc de întrecerile socialiste: între clase, pe ramură etc. “Eu primul, eu primul, ba eu am mai mulți, nu, eu am mai mulți, la mine s-au vindecat toți, ba la mine, la mine”.

De (zeci de) mii de ani omul moare, care de boli, care de inimă rea, care de leopard, care de bătrânețe. Creștinul care e creștin are viață veșnică, pentru el moartea e (doar) o trecere. Atunci care e panica, man?

Chinezii au cucerit lumea cu toate cele, de la tipar și mătase la dropsuri și papuci. Numai la săpun nu s-au gândit. Cum ar fi fost să se apere omenirea de covid-19 cu săpun chinezesc?

Diversiune, conspirații… Au gura plină de explicații d-astea tocmai ăia de se lăudau “Vai, dar noi nu ne uităm la știri, nici nu avem/ deschidem televizorul, noi seara comunicăm și desenăm”.

La vară de ziua mea mă duc în Italia, …

Moromeții 2: Săru' mâna, tataie, și iartă-mă!

Cu dragoste, adormiților Maria, Domnica, Lucreția, Stan, Toma

În cei peste 30 de ani de la primii Moromeți ai lui Stere Gulea, a trecut peste mine moartea bunicilor și a mamei. 
Aveam 12 ani în 1987, eram într-a șaptea și n-am înțeles din carte și film mare lucru, atunci, în afară de lovi-o-ar moartea de Bisisică, scena salcâmului și de bătaia fiilor rebeli. Am revăzut de câteva ori filmul, pe măsură ce depășeam vârsta lui Niculae din Moromeții l. Și sensurile se adăugau, se adânceau, căci nu filmul îl revezi, ci pe tine te vezi, te crești și te vezi. 
După 31 de ani, Vivi Drăgan Vasile și Stere Gulea au dus povestea mai departe și la capăt. 







Filmul îl poți vedea cu sunetul tăiat. E pictat, tăiat pictural și chipurile sunt sculptate. Iar dacă ai mai avut și bunici la țară și ai venit cu cartea citită, ca mine, atunci chiar că îl poți vedea pe mutește. 
Am plâns la Moromeții 2
Am plâns pentru că am înțeles că nu mi-am înțeles bunicii și tot ce au făcut ei pentru copii și nepoți. Am p…

Muezinii Mediteranei

- Allahu Akbar! Allahu Akbar!  

P tocmai o întrebase dacă poate sta un minut în telefon, să se ducă să oprească fierbătorul.
- Bine, hai, zise A și o apucă strănutatul. Hap-ciu!
- Hai să trăiești, îi ură P. Stai așa!
- Allahu Akbar! Allahu Akbar!
- Iar s-aude ăsta, băga-i-aș p...
- Da, bine, bine, îl opri A. Lasă-i, dragă! Doar tu ești la ei în țară. Cu ce te deranjează? Închide geamul!
- Mi-e cald, fă!
A nu se supăra când îl auzea cu fă. Poți să scoți băiatul din sat, dar nu scoți satul din băiat. Right? Right. În tabăra de creative writing de la Florența, unde îl cunoscuse, P sărea în ochi din prima. Român get beget, curtenitor cu toate femeile și engleză furculition.
P a plecat din Italia direct la un consulat din nordul Africii, post pe care nu și-l dorea, dar la profesia lui nu putea să dea înapoi niciodată. 
Lui A îi convenea de minune despărțirea de după aventura florentină. Nu avea chef de crescut un Sancho Panza care se vedea în oglinjoară ditamai Don Quijote. Fuse, fuse și se duse, îș…