Doar apă și amintiri

"Am atâtea cărți de citit, am atâtea filme de văzut!"

Florin Călinescu le dădea speranțe, acum 25 de ani, celor care sunau la "Duminicile celor singuri", la Pro FM, cu îndemnul ăsta retoric, o exclamație care te agăța de viață numai pentru că pe rafturi se găseau vise în formă de artă. Ascultătorilor cu tendințe suicidare omul le dădea un proiect: să vadă filme și să citească. O viață media care se petrecea înainte de succesul replicii "Cu mânuțele-astea două..." - pour les connaisseurs.

Nu doar "DJ saved my life" so many times. Replica asta a lui Călinescu m-a trezit de mii de ori.

Dar și amintirile te salvează, știi? Cadrele alea mentale, uneori cu nostalgii olfactive și culinare, cu locuri unde te-a dus avionul, unde te-a dus libera circulație europeană sau nebunia de a mirosi și a pipăi lumea. Cât mai puteai.

Carpe diem! Măcar să fi văzut cât am putut, cât s-a putut.

O bucurie duminicală era cumpăratul de bilete: de avion, la teatru. Sau rezervatul de camere. 

Acum vreau doar să mai pot cumpăra pastă de dinți.

Carpe diem!

Mâine citesc, mâine mai văd un film.

Ne trebuie atât de puțin, after all, you know! Doar apă și amintiri.

Aici e Lombardia ținută minte în niște filmulețe. Era vara lui 2015.

Această Pieta, Rondanini Pieta, este ultima sculptura a lui Michelangelo. Legenda spune că a lucrat la ea chiar și cu săptămână înainte de moartea lui, în 1564. Acum este și eu am văzut-o la Castelul Sforza din Milano.