Mi-am dat și eu Bac-ul. Mungiu nu l-a prea luat...Niște păreri.

WARNING! SPOILER!

Cristian Tudor Popescu a scris că Bacalaureatul lui Mungiu suferă de mesajită și ajunge, în textul lui despre film, de pe republica.ro, la formulări precum un fals și un kitsch telenovelistic. N-am să fiu la fel de tranșantă, măcar pentru că nu-s la fel de talentată. Dar îi împărtășesc lui CTP dezamăgirea. Ori cel puțin ieșitul din sală cu un ridicat din umeri a "mult zgomot pentru puțin ".

Să dau detalii.

Am avut senzația, de la primul pas făcut de Titieni în secția de poliție, că voi vedea o Poziție a copilului, spusă de Mungiu. Și aveam așteptări în consecință. Eeee, încă o dată să învățăm că nu e bine să avem așteptări.

Bacalaureatului i-a ras însă și încă din 2013 Călin Netzer toată crema micii corupții contemporane în tablou panoramic de familie. Cu diferența evidentă că Poziția copilului e un film reușit.

Încă trei păreri și vă las.

Distribuția în partea ei feminină a fost o alegere inspirată. Balansul cvartetului soție-amantă-fiică-mamă în jurul bărbatului este bine închegat, actrițele își duc rolurile. Pe parte bărbătească, singurul convingător a fost, de data asta, Ivanov. Mai relaxat în rol, pentru că era despovărat de postura principală. Și e chiar simpatic.

Momentul "intervenției programate" pus în sarcina (normal, nu?) amantei este clin d'oeil ul lui Mungiu în construcția filmelor lui de autor. Ce trăiesc fetele din 4,3,2 - mai exact, Găbița - se petrece trei decenii mai târziu banal, în câteva ore ale unei dimineți, înainte de a merge la serviciu, și se petrece chiar în contumacia spectatorului, scutit de naturalismul concret al experienței. De acord, ar fi fost grosier, tezist și inutil să vedem un cabinet medical, cu scene ante sau post factum. Sugestia a fost suficientă. Pentru asta și doar pentru asta l-am apreciat pe Mungiu în acest film. Aici a fost sclipitor de genial. (El este și scenarist al Bacalaureatului).

Ce au, domnule, bărbații (cel puțin scenariștii și regizorii) cu datul jos al perdelelor? Și în filmul lui Radu Muntean Un etaj mai jos, și aici la Mungiu, personajele masculine principale sunt ilustrate la capitolul Cum au grijă de mama prin datul jos al perdelelor. Au fost urmăriți în copilărie de această corvoadă, în absența taților de acasă la momentul curățeniei generale? Li se pare că femeia singură (și bătrână) își dă măsura neputinței în manevrarea perdelelor pe galerie? E amuzant și trist că la atât se poate rezuma gestul de ajutor pe care ei cred că femeia singură și bătrână, fie ea și mamă, îl așteaptă.

Sau o fi de la sceneta pre-matrimonială cu Jean Constantin și Carmen Stănescu?

Mai cercetați, mai întrebați, domnilor....

În rest, toate bune.

Aștept - fără așteptări - Sieranevada. Puiule, dacă și la tine văd bărbați ajutând mame la pus-dat jos perdele, promit că vă trimit pe toți în cantonament.

Septembrie. Când plec din iubire

Voiam să rămân în septembrie, prezentă la trecerea timpului, cu-o mână în arbori, cu alta-n nisipul cărunt – și să lunec odată cu vara în toamnă… Dar mie îmi sunt sorocite, pesemne, plecări mai dramatice. Mi-e dat să mă smulg din priveliști cu sufletul nepregătit, cum dat mi-e să plec din iubire când încă mai am de iubit… (Nina Cassian - Voiam să rămân în septembrie ) Uneori sunt atât de singur de parcă aş da înapoi sânilor mamei laptele supt din ei. Alteori sunt atât de nesingur de parcă aş fi însăşi natura. Niciodată însă nu m-a bătut vreo stea atât de strălucitoare încât să-i fiu umbră. Mă ține în secunda aceasta de viață dragostea mea de o femeie firească. (Nichita Stănescu - Spirit de doină ) In case you miss me Close your eyes I'll be the whisper In the midnight skies.

Thank you, Coldplay! Mulțumesc, ce final fericit! A doua scrisoare din America

M-am gândit mai bine, dragul meu, și după o săptămână de la acest tsunami Coldplay prăbușit în capul lumii întregi, vreau să-ți spun de ce sunt recunoscătoare. De râs și de bârfit n-am prea putut, întâmplarea era funia din casa spânzuratului. Un om normal, da, ar fi râs și ar fi bârfit la infinit, atât infinit cât poate încăpea în șapte-opt zile. Cele zece secunde care au schimbat viața a trei cupluri, a multor familii, a multor influenceri și paparazzi, acele secunde în care apar Andy și Kristin, pe care în continuare presa și eu acum îi scriem așa, întâi bărbatul și apoi femeia, Andy și Kristin, acele momente imposibil și inutil de contorizat la scară istorică și planetară să știi că m-au schimbat și pe mine. În fiecare celulă din inimă și din cap, din simțuri și creier, cele zece secunde cu ei doi pe jumbotron, în plină melodie, cum altfel, The Jumbotron, au reașezat limpede lucrurile. Fulgerul de pe ecran a lovit nu doar pe fața lui Kristin, ci și adânc în...

Stanley Tucci și Carlos Diehz, marii absenți de pe lista Nominalizărilor la Oscar 2025

Pe scurt despre Nominalizările la Oscar 2025: Directorii de casting de la serialul Succession (Avy Kaufman, Francine Maisler, Douglas Aibel, Henry Russell Bergstein) au avut mână bună și ochi bun, că i-au ales pe Kieran Culkin și Jeremy Strong în distribuția serialului care le-a făcut cariera să o ia, ca racheta, sus, sus de tot, până la nominalizările la Oscar de anul ăsta - amândoi pentru roluri secundare, Kieran în A Real Pain și Jeremy în The Apprentice. La The Apprentice au băgat și românii capul în poză, datorită nominalizării lui Sebastian Stan. E doar meritul lui, pe munca și talentul lui, să nu ne batem cu pumnii în piept pentru ce nu e al nostru. Ce a ratat Academy Awards 2025 sunt doi actori exemplari în două roluri secundare în Conclave - Stanley Tucci și Carlos Diehz. Nu au fost nominalizați, dar asta nu înseamnă că nu au fost foarte buni. Ralph Fiennes a fost nominalizat pentru rol principal, dar Oscarul va merge în martie ori la...

Telecomandă. Semn de carte. Cafea

Faceți căutări pe acest blog