Treceți la conținutul principal

Mi-am dat și eu Bac-ul. Mungiu nu l-a prea luat...Niște păreri.

WARNING! SPOILER!

Cristian Tudor Popescu a scris că Bacalaureatul lui Mungiu suferă de mesajită și ajunge, în textul lui despre film, de pe republica.ro, la formulări precum un fals și un kitsch telenovelistic. N-am să fiu la fel de tranșantă, măcar pentru că nu-s la fel de talentată. Dar îi împărtășesc lui CTP dezamăgirea. Ori cel puțin ieșitul din sală cu un ridicat din umeri a "mult zgomot pentru puțin ".

Să dau detalii.

Am avut senzația, de la primul pas făcut de Titieni în secția de poliție, că voi vedea o Poziție a copilului, spusă de Mungiu. Și aveam așteptări în consecință. Eeee, încă o dată să învățăm că nu e bine să avem așteptări. 

Bacalaureatului i-a ras însă și încă din 2013 Călin Netzer toată crema micii corupții contemporane în tablou panoramic de familie. Cu diferența evidentă că Poziția copilului e un film reușit.

Încă trei păreri și vă las.

Distribuția în partea ei feminină a fost o alegere inspirată. Balansul cvartetului soție-amantă-fiică-mamă în jurul bărbatului este bine închegat, actrițele își duc rolurile. Pe parte bărbătească, singurul convingător a fost, de data asta, Ivanov. Mai relaxat în rol, pentru că era despovărat de postura principală. Și e chiar simpatic.

Momentul "intervenției programate" pus în sarcina (normal, nu?) amantei este clin d'oeil ul lui Mungiu în construcția filmelor lui de autor. Ce trăiesc fetele din 4,3,2 - mai exact, Găbița - se petrece trei decenii mai târziu banal, în câteva ore ale unei dimineți, înainte de a merge la serviciu, și se petrece chiar în contumacia spectatorului, scutit de naturalismul concret al experienței. De acord, ar fi fost grosier, tezist și inutil să vedem un cabinet medical, cu scene ante sau post factum. Sugestia a fost suficientă. Pentru asta și doar pentru asta l-am apreciat pe Mungiu în acest film. Aici a fost sclipitor de genial. (El este și scenarist al Bacalaureatului).

Ce au, domnule, bărbații (cel puțin scenariștii și regizorii) cu datul jos al perdelelor? Și în filmul lui Radu Muntean Un etaj mai jos, și aici la Mungiu, personajele masculine principale sunt ilustrate la capitolul Cum au grijă de mama prin datul jos al perdelelor. Au fost urmăriți în copilărie de această corvoadă, în absența taților de acasă la momentul curățeniei generale? Li se pare că femeia singură (și bătrână) își dă măsura neputinței în manevrarea perdelelor pe galerie? E amuzant și trist că la atât se poate rezuma gestul de ajutor pe care ei cred că femeia singură și bătrână, fie ea și mamă, îl așteaptă. 


Mai cercetați, mai întrebați, domnilor....

În rest, toate bune.

Aștept - fără așteptări - Sieranevada. Puiule, dacă și la tine văd bărbați ajutând mame la pus-dat jos perdele, promit că vă trimit pe toți în cantonament.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri