marți, 24 mai 2016

Mi-am dat și eu Bac-ul. Mungiu nu l-a prea luat...Niște păreri.

WARNING! SPOILER!

Cristian Tudor Popescu a scris că Bacalaureatul lui Mungiu suferă de mesajită și ajunge, în textul lui despre film, de pe republica.ro, la formulări precum un fals și un kitsch telenovelistic. N-am să fiu la fel de tranșantă, măcar pentru că nu-s la fel de talentată. Dar îi împărtășesc lui CTP dezamăgirea. Ori cel puțin ieșitul din sală cu un ridicat din umeri a "mult zgomot pentru puțin ".

Să dau detalii.

Am avut senzația, de la primul pas făcut de Titieni în secția de poliție, că voi vedea o Poziție a copilului, spusă de Mungiu. Și aveam așteptări în consecință. Eeee, încă o dată să învățăm că nu e bine să avem așteptări. 

Bacalaureatului i-a ras însă și încă din 2013 Călin Netzer toată crema micii corupții contemporane în tablou panoramic de familie. Cu diferența evidentă că Poziția copilului e un film reușit.

Încă trei păreri și vă las.

Distribuția în partea ei feminină a fost o alegere inspirată. Balansul cvartetului soție-amantă-fiică-mamă în jurul bărbatului este bine închegat, actrițele își duc rolurile. Pe parte bărbătească, singurul convingător a fost, de data asta, Ivanov. Mai relaxat în rol, pentru că era despovărat de postura principală. Și e chiar simpatic.

Momentul "intervenției programate" pus în sarcina (normal, nu?) amantei este clin d'oeil ul lui Mungiu în construcția filmelor lui de autor. Ce trăiesc fetele din 4,3,2 - mai exact, Găbița - se petrece trei decenii mai târziu banal, în câteva ore ale unei dimineți, înainte de a merge la serviciu, și se petrece chiar în contumacia spectatorului, scutit de naturalismul concret al experienței. De acord, ar fi fost grosier, tezist și inutil să vedem un cabinet medical, cu scene ante sau post factum. Sugestia a fost suficientă. Pentru asta și doar pentru asta l-am apreciat pe Mungiu în acest film. Aici a fost sclipitor de genial. (El este și scenarist al Bacalaureatului).

Ce au, domnule, bărbații (cel puțin scenariștii și regizorii) cu datul jos al perdelelor? Și în filmul lui Radu Muntean Un etaj mai jos, și aici la Mungiu, personajele masculine principale sunt ilustrate la capitolul Cum au grijă de mama prin datul jos al perdelelor. Au fost urmăriți în copilărie de această corvoadă, în absența taților de acasă la momentul curățeniei generale? Li se pare că femeia singură (și bătrână) își dă măsura neputinței în manevrarea perdelelor pe galerie? E amuzant și trist că la atât se poate rezuma gestul de ajutor pe care ei cred că femeia singură și bătrână, fie ea și mamă, îl așteaptă. 


Mai cercetați, mai întrebați, domnilor....

În rest, toate bune.

Aștept - fără așteptări - Sieranevada. Puiule, dacă și la tine văd bărbați ajutând mame la pus-dat jos perdele, promit că vă trimit pe toți în cantonament.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu