miercuri, 2 martie 2016

Iarna pierdută


- Compunere de primăvară, degeaba și de Ziua Mondială a Cărții- 

Din iarna 89-90 n-am mai avut o iarnă bună. Care şi aia, când m-am făcut mare, am înţeles că tot o iarnă pierdută a fost. 

O iarnă care începe prost, ca şi-o zi, ca şi-un an, se termină şi mai prost. I-aş zice "Hai, du-te!", dar parcă de "Valea!" mea are nevoie ca să se piardă de-aici.  

Când mi-au spus ce vedeam şi singură, am spart globurile de cristal. Nisipul struţului sticlă s-a făcut, pe urmă cristal şlefuit, dar de văzut până departe tot aia vedea. 

Iarna pierdută e singurul câştig. Pe răboj se ascut cuțitele.

La mulţi ani!

("Iarna pierdută", omagiu mic de Ziua Mondială a Cărții, inspirat de romanul paronim al Gabrielei Adameșteanu, de piesa paronimă a lui I. L. Caragiale și de câți or mai fi pierdut și n-au scris ce.)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu