Omul nu poate trăi fără Dumnezeu.
Ne-a reamintit pe ce să ne sprijinim pe drum, cu aceste vorbe, Papa Ioan Paul al II-lea.
Solo Cristo risorto può appagare pienamente la tua insopprimibile aspirazione alla libertà! Dopo le atrocità di due guerre mondiali e di tutte le guerre che, in questi cinquant’anni, spesso in nome di ideologie atee hanno mietuto vittime e seminato odio in tante Nazioni; dopo gli anni delle dittature che hanno privato l’uomo delle sue libertà fondamentali, si sono riscoperte le vere dimensioni dello spirito, quelle che la Chiesa da sempre promuove rivelando in Cristo la vera statura dell’uomo. Anche il risveglio di molte democrazie porta oggi al dialogo e alla fiducia tra i popoli; e il mondo comprende di nuovo che l’uomo non può vivere senza Dio! senza la Verità che, in lui, lo rende libero
Discursul întreg din ziua de Paști din 1990 îl găsiți aici.
Era 15 aprilie și catolicii și ortodocșii se bucurau împreună de Înviere.
(Eseul despre că faptul era anul 1990 cred că e inutil, aici, acum, se înțelege că face parte din întregul sens al poveștii)
Sfintele Paști aveau să mai fie celebrate în aceeași zi, de Surorile Creștine, abia peste 11 ani.
11 ani.
Cea mai îndelungată perioadă care a trecut, în istoria modernă, între două date ale Paștilor comune.
În aceeași zi cădeau Paștile când la trei ani, când la doi ani, când la opt ani.
Din 1990 aveam să așteptăm primul an al mileniului III ca să avem Paști laolaltă, ortodocși, catolici, protestanți.
Avea să fie tot un 15 aprilie, în 2001.
În urmă cu 100 de ani se produsese ceva asemănător, doar că între cele două sărbători comune trecuseră 10 ani.
Nu mă fac nici statistician, nici numerolog, nici documentarist pentru Concilii.
Observ.
Mă gândesc.
Și mă întreb...
Papa și alte mari spirite care se întâlnesc în Cuvânt știu bine când Timpul nu mai are răbdare și când lumea are nevoie de un brânci. Și dacă nu din Cuvânt ne luăm sprijinul pentru brânci la drum, atunci de unde Dumnezeu?
Mă rog să găsim mereu motive pentru câte un brâncișor în viață, măcar pentru un bobârnac.
Nu am pretenții de prea dese și norocoase șuturi în fund. Pași înainte s-ar găsi, slavă Domnului! Până la capăt! Și la capăt, știți, nu? La capăt e Libertatea.
Ne-a reamintit pe ce să ne sprijinim pe drum, cu aceste vorbe, Papa Ioan Paul al II-lea.
Solo Cristo risorto può appagare pienamente la tua insopprimibile aspirazione alla libertà! Dopo le atrocità di due guerre mondiali e di tutte le guerre che, in questi cinquant’anni, spesso in nome di ideologie atee hanno mietuto vittime e seminato odio in tante Nazioni; dopo gli anni delle dittature che hanno privato l’uomo delle sue libertà fondamentali, si sono riscoperte le vere dimensioni dello spirito, quelle che la Chiesa da sempre promuove rivelando in Cristo la vera statura dell’uomo. Anche il risveglio di molte democrazie porta oggi al dialogo e alla fiducia tra i popoli; e il mondo comprende di nuovo che l’uomo non può vivere senza Dio! senza la Verità che, in lui, lo rende libero
Discursul întreg din ziua de Paști din 1990 îl găsiți aici.
Era 15 aprilie și catolicii și ortodocșii se bucurau împreună de Înviere.
(Eseul despre că faptul era anul 1990 cred că e inutil, aici, acum, se înțelege că face parte din întregul sens al poveștii)
Sfintele Paști aveau să mai fie celebrate în aceeași zi, de Surorile Creștine, abia peste 11 ani.
11 ani.
Cea mai îndelungată perioadă care a trecut, în istoria modernă, între două date ale Paștilor comune.
În aceeași zi cădeau Paștile când la trei ani, când la doi ani, când la opt ani.
Din 1990 aveam să așteptăm primul an al mileniului III ca să avem Paști laolaltă, ortodocși, catolici, protestanți.
Avea să fie tot un 15 aprilie, în 2001.
În urmă cu 100 de ani se produsese ceva asemănător, doar că între cele două sărbători comune trecuseră 10 ani.
Nu mă fac nici statistician, nici numerolog, nici documentarist pentru Concilii.
Observ.
Mă gândesc.
Și mă întreb...
Papa și alte mari spirite care se întâlnesc în Cuvânt știu bine când Timpul nu mai are răbdare și când lumea are nevoie de un brânci. Și dacă nu din Cuvânt ne luăm sprijinul pentru brânci la drum, atunci de unde Dumnezeu?
Mă rog să găsim mereu motive pentru câte un brâncișor în viață, măcar pentru un bobârnac.
Nu am pretenții de prea dese și norocoase șuturi în fund. Pași înainte s-ar găsi, slavă Domnului! Până la capăt! Și la capăt, știți, nu? La capăt e Libertatea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu