Treceți la conținutul principal

Iar e timpul să fim liberi. Sau când Papa bate șaua

Omul nu poate trăi fără Dumnezeu.

Ne-a reamintit pe ce să ne sprijinim pe drum, cu aceste vorbe, Papa Ioan Paul al II-lea.

Solo Cristo risorto può appagare pienamente la tua insopprimibile aspirazione alla libertà! Dopo le atrocità di due guerre mondiali e di tutte le guerre che, in questi cinquant’anni, spesso in nome di ideologie atee hanno mietuto vittime e seminato odio in tante Nazioni; dopo gli anni delle dittature che hanno privato l’uomo delle sue libertà fondamentali, si sono riscoperte le vere dimensioni dello spirito, quelle che la Chiesa da sempre promuove rivelando in Cristo la vera statura dell’uomo. Anche il risveglio di molte democrazie porta oggi al dialogo e alla fiducia tra i popoli; e il mondo comprende di nuovo che l’uomo non può vivere senza Dio! senza la Verità che, in lui, lo rende libero

Discursul întreg din ziua de Paști din 1990 îl găsiți aici.

Era 15 aprilie și catolicii și ortodocșii se bucurau împreună de Înviere.

(Eseul despre că faptul era anul 1990 cred că e inutil, aici, acum, se înțelege că face parte din întregul sens al poveștii)

Sfintele Paști aveau să mai fie celebrate în aceeași zi, de Surorile Creștine, abia peste 11 ani.

11 ani.

Cea mai îndelungată perioadă care a trecut, în istoria modernă, între două date ale Paștilor comune.

În aceeași zi cădeau Paștile când la trei ani, când la doi ani, când la opt ani.

Din 1990 aveam să așteptăm primul an al mileniului III ca să avem Paști laolaltă, ortodocși, catolici, protestanți.

Avea să fie tot un 15 aprilie, în 2001.

În urmă cu 100 de ani se produsese ceva asemănător, doar că între cele două sărbători comune trecuseră 10 ani.

Nu mă fac nici statistician, nici numerolog, nici documentarist pentru Concilii.

Observ.

Mă gândesc.

Și mă întreb...

Papa și alte mari spirite care se întâlnesc în Cuvânt știu bine când Timpul nu mai are răbdare și când lumea are nevoie de un brânci. Și dacă nu din Cuvânt ne luăm sprijinul pentru brânci la drum, atunci de unde Dumnezeu?

Mă rog să găsim mereu motive pentru câte un brâncișor în viață, măcar pentru un bobârnac.

Nu am pretenții de prea dese și norocoase șuturi în fund. Pași înainte s-ar găsi, slavă Domnului! Până la capăt! Și la capăt, știți, nu? La capăt e Libertatea.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos. Anul Nou care n-a fost - Bogdan Mureșanu

Kinds of Kindness – Yorgos Lanthimos  Întâi m-a păcălit sau am crezut că m-a păcălit, pe urmă m-a cucerit, după ce am prins cheia și tonul. Mi-a amintit de Decalogul lui Krzysztof Kieślowski și m-am relaxat și am putut să urmăresc până la capăt filmul în trei părți, cu trei povești, Kinds of Kindness. Ce bine că nu s-au intersectat personajele, a devenit obositoare și previzibilă încârligarea asta obligatorie a intrigilor și eroilor din 3-4-5 povești din filmele construite din părți. Yorgos Lanthimos a fost mai cinstit, poate pentru că a fost sigur pe ce voia să ne spună și să facă, el a lăsat poveștile independente, unite doar de ce aveau ele de spus.  Cu instrumentele blasfemiei și cu umor negru, Lanthimos ne-a arătat esența din întrebările noastre despre Dragoste, Viață, Credință, Moarte. Le-a pus și în cadrul de desfășurare care îi place atât de mult, distopia, pentru că dacă n-ar pune într-o distopie, ar pune doar într-un eseu scris ce avea el de spus, asta de fapt mi-...

Nopți albe în Scoția: E duminică seara și ăștia se pregătesc să cânte cucu - mâine se cam duc la lucru. Jurnal Scoțian/ Scottish Diary (3)

Închei publicarea jurnalului scoțian cu primele două zile. Am lăsat crude rândurile scrise atunci. Vacanța mea de vară a fost anul ăsta să-mi amintesc vacanța scoțiană din mai. Merci pour les souvenirs! Glasgow, Day 1 Într-o oră cu autocarul de la Aeroportul Edinburgh în centrul orașului Glasgow. Verde, totul verde, mult verde, oi, vaci și cai pășteau de-a stânga și de-a dreapta șoselei. Soare, cald, așa cum nu era în București. 20 de grade în Glasgow. Străzi în pantă - sau în rampă, după direcție - cum nici în Sinaia ori Cluj n-am văzut și urcat/ coborât. Bine pe infrastructură - la minut merg spre zone din oraș și din Scoția trenuri și autobuze. Probabil s-au ocupat acum 50-30-10 ani de asta și le-a rămas moștenire. Rău pe curățenie. Cam ca la Palermo. Vibrant studențesc, vesel și viu în George Square. De la Catedrala Glasgow spre George Square, treci prin campus și zona universitară - biblioteci și săli sau facultăți de sport, clădiri ale facultăților. Necropola de l...

Jurnal scoțian/ Scottish Diary (1): Let's not make it about me! Poor Things & Stand-up Comedy

În primul meci de la EURO 2024, scoțienii au luat bătaie de la nemți. Încă un motiv să-mi fie și mai simpatici. Ei, da, scoțienii. Știm istorie, știm și comedie, așa că de dragul scoțienilor, care mi-au amintit de vizita la ei acasă, încep să scot la lumină paginile de Scottish Diary. În premieră, poate și de la vârstă, mi-am notat în fiecare seară cuvinte, mai legate, mai dezlegate, despre cum a fost ziua. Astăzi le-am adunat cu un pic de sos sintactic și ceva poze. Cât or mai fi internetul, curentul și gratuit blogspotul, pentru urmașii urmașilor mei, îndemnuri la călătorit și trăit. Let’s go!  Săptămâna scoțiană mi-a adus șase capitole de jurnal, câte unul pentru fiecare zi de călătorie (am ignorat zilele de aeroport, de plecat-ajuns). Publicarea textelor din jurnalul scoțian începe cu ziua a treia – Glasgow, Day 3. Așa am vrut. Asta cu Poor Things, GoMA și stand-up comedy se cerea prima. Nu știu clar de ce, poate pentru că mi-e drag de cuvinte, cum se înșiră ele. Literele au pr...