Portugalia

 

Aici avem dovada că ziaristul nu are vacanţă, el dă de redacţii şi campanii oriunde s-ar duce. Şi dacă nu vrea să le vadă, vin ele peste el. Pe Avenida da Liberdade, am dat de sediul de campanie al actualului primar. Pe 29 septembrie sunt alegeri locale în Portugalia, aşa că am nimerit în plin afişaj electoral. "Diario de noticias" - sediul ziarului, lângă Piaţa Marquês de Pombal.

Cu Elevador da Gloria, spre Bairro Alto. Urcarea durează maximum 4 minute, e mai mult fiţa de a te da cu unul dintre primele lifturi ale oraşului. Te duce în cartierul Bairro Alto, Montmartre ul Lisabonei.

Mosteiro dos Jerónimos, unul dintre locurile obligatorii în vizita portugheză. Şi ca peste tot în Lisabona, taxiuri Dacia. Am avut noroc să prind unul parcat.

Castelo de São Jorge. Cel mai bine şi frumos se vede din alte puncte ale oraşului, ori mai înalte, ori mai joase. În sute de fotografii l-am prins din diverse pieţe, străzi ori din croazieră. Din curtea castelului se vede, nespusă altfel, Lisabona. Merită să fie urcat drumul până la el, pentru belvedere, iar drumul înapoi, prin cartierul Alfama, este o răsplată pentru iubitorii de străzi în pantă, medievale, înguste.

Sintra. Cu Palatul şi mai sus, cel mai sus, Castelul Maur. Sau Al Maurilor. Drumul pe jos, pe lângă şoseaua pentru zecile de autocare, durează 1 h 30, cu tot cu pauze de apă şi poze. Cu autocarul, se coboară cam în 10-12 minute. De la castel se văd Sintra şi satele din jur, până la Atlantic.

Croazieră pe Tagus (Tejo). Cel mai lung fluviu din peninsula iberică. Lisabona văzută de pe Tejo este colorată, leneşă, cuminte. Într-una dintre fotografii, Turnul Belem. L-am pus în această foto laolaltă cu alte monumente, pentru că, deşi e lăudat de toate ghidurile şi siteurile, a fost o dezamăgire. Sunt în Lisabona locuri şi lucruri cu mult peste frumuseţea lui. 

Mai apare şi unul dintre podurile peste Tejo, Podul 25 aprilie,  marea sărbătoare a portughezilor. Podul cică e construit de compania care l-a făcut şi pe Golden Gate căruia probabil că îi este, astfel, mai modesta copie europeană. 


Praça do Comércio şi Castelo de São Jorge - punctele de atracţie ale vederii asupra Lisabonei de pe Tejo. Praça do Comércio este mereu aglomerată, largă şi înconjurată de terase pline. Dacă înveţi să ajungi la Praça do Comércio, practic ai învăţat Lisabona. 

Plajele din Estoril şi Cascais. Hmm. Mda. De văzut doar pentru a marca o baie în Atlantic. Ale cărui ape foarte reci te trezesc după  33 de grade (câte au fost în weekendul 21-22septembrie).

Cabo da Roca. Cel mai vestic punct al Europei continentale. O convenţie, sigur. Dar senzaţia e... aceea...

Miradouro de São Pedro de Alcantara. Adică parcul cu belvedere din Bairro Alto. Apusul, cu fado cântat de domnul din imagine, live, fără vreun CD, atât de fără CD încât dacă nu avea chef de versuri exacte, mai spunea şi-un Hmmm-la-la-laaa. A cântat în portugheză şi în franceză,  ajutat la refren şi de audienţă. Că doar cine nu ştie "La bohème". Nu de Puccini, ci de Aznavour.

Muzeele Fernando Pessoa şi José Saramago. La rădăcina măslinului, cenuşa lui Saramago. Epitaful - Mas não subiu para as estrelas, se à terra pertencia (Dar nu a urcat la stele, căci aparţinea pământului). Finalul romanului "Memorial do convento" (Memorialul mănăstirii). Şi o poză cu medalia Nobelului din 1998.

Finalul este al caselor. Cuiva acaselor.

Ce mai scria pe zidurile portugheze, cum arăta Palatul din Mafra şi cum se mai vedea Lisabona de pe la înălţimi am mai pus pe Facebook, sunt şi acolo ceva fotografii.

Alte câteva sute de poze rămân pentru uz intern. Ca şi amintirile.