Treceți la conținutul principal

Ce au bărbații în cap?

Vă va binedispune garantat Marțianul lui Ridley Scott.

Mi-a dat o ușoară senzație de remake la Gravity, cu Matt Damon variantă feminină și ceva mai agriculturistă a Sandrei Bullock. Dar e făcut inteligent și cu foarte mult umor. Bun și pus când trebuie.

Pentru cei însoțiți de copii la film - atenție, apare de multe ori F word.

În rest, da, Marțianul ne face un platoaș multidisciplinar și geopolitic corect despre prietenie și solidaritate.

Simpatic și interesant. Plus reaudiții în cele mai neașteptate momente ale hiturilor Hot Stuff, Waterloo și I will Survive.

Distribuție beton.

Și cum ne răspunde Marțianul la întrebarea din titlu? Jucării, să le facă și să le strice, să face altele noi și să le tachineze pe fetele la care țin.

OK; reținem.



Un etaj mai jos găsim filmul lui Radu Muntean.

Un thriller românesc. În felul nostru, cu gresie și faianță și cu totul învârtindu-se în jurul roților mașinii, dar tot thriller.

Ce fac bărbații în film? Se uită la meci, le bârfesc pe femei, se iau la bătaie, practică voyeurismul și își fumează frustările de fii, tați și soți.

Plutește lașitatea în paharul lor, dar asta știam deja. Radu Muntean îmbracă pastila lașității lor în cașeta supărării, muțeniei și apăsării cu care trebuie să țină osia lumii pe rostul ei.

Un film bun.

După ce îl flatează pe spectator tot filmul, ținându-l complice la tensiunea personajului principal, regizorul îi demonstrează magistral că tot el, magisterul, trage sforile scenariului și că îl poate surprinde oricând, chiar cu o secundă înainte de fade-ul final.

De văzut.

Și totuși, ce au ei în cap? Habar n-am. Încerc să deslușesc cu fiecare discuție, întâlnire, faptă și vorbă. Uneori, mă mai ajută filmele...


Foto: IMDb

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri