Treceți la conținutul principal

Amo. Amare. Francesco

2014 mi-a inceput sub fereastra lui. 2013 fusese un an bun, dar cel mai bun abia incepea. In viata mea de romanca ortodoxa jurnalista curioasa aparuse acest miraculos Sfant Parinte. Un zambet luminos, un chip de om bun care aducea promisiuni. Sau, pre limba lor, Speranta.

Francesco.


Si sub acest Francesco am trait un an miraculos, luminos, bun, cu promisiuni si speranta.

Sub fereastra lui, sub soarele marial de an nou si din vocea lui, m-am indragostit de Italia, am simtit ca sangele latin apa nu se va face. Din blandetea si autoritatea lui Francesco am aflat ca fericirea e atunci cand te simti acasa. Te poti simti acasa in bratele unui om, in paginile unei carti, pe nisipul celei mai frumoase plaje sau imbratisand un copil. Aceste fericiri toate inseamna acasa.

Francesco stia. Si a vrut sa stiu si eu. Asta ne-a fost misiunea pe 2014. Si a facut sa se implineasca multe. Si-a trimis un inger cu numele lui sa faca totul mai usor si mai frumos. Abia atunci am inceput sa cred ce mi se intampla si de la cine mi se intampla. Era Francesco.

Nu va urma convertirea. Ne e bine care pe unde suntem. El nu se supara pentru ca stie. Stie prea bine. Asta e tot farmecul. Sa fim fericiti care pe unde suntem si cum suntem si sa ne intalnim fericiti.

Grazie Francesco!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Volvede!

Volvede , cânta tatăl din spectacolul din Santiago de Compostela. Întoarce-te! Embrace Your Place , scria pe mașina de lângă Catedrala din Porto. Nici nu plecasem și îndemnul era Embrace Your Place. La capătul călătoriei, o viață și un drum mai târziu, Volvede , striga un tată într-un spectacol despre copiii lui rătăciți. Manqua Lucrezia , striga italianca din grup și anunța cine lipsea. Cine cui îi lipsea, cine cui de cine îi era dor, nu mai nimerea Universul cum să anunțe că mama era și ea acolo, era lipsă, era dorită, lipsea sau îi era dor. Pe strada cu spectacolul unde răsunase urletul de dor și iubire Volvede! Volver , cânta Penelope în filmul lui Almodovar. Volver era și filmul. Cântec pentru o mamă moartă. Sau nu. Încă pitită pe-aici. Să stau acasă, să îmi îmbrățișez locul, să mă bucur de ce am, să mă întorc și să înfloresc pe loc.  Mindfulness în Tatăl Nostru am găsit că există: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Adică, da, bine, e eternă, e promisă cre...

Cea mai bună dintre zilele posibile

 ... este Azi și este ziua în care îți spun că te iubesc. Așa. Dragul meu Mon Amour, Vreau să-mi trăiesc la lumină, cu bucurie, cu public chiar, iubirea. Iubirea nu e ceva murdar ce se ascunde. Dacă o ascunzi și dacă minți pentru ea, nu e iubire. Iubirea crește și înflorește în lumină și în adevăr. Când o sufoci, nu e iubire, e un strigăt de ajutor. Eu ofer, simt, trăiesc. Cine nu primește și nu se bucură de iubire în lumină încă nu e vindecat și nu se poate bucura de ea. Doamne, ajută-i să simtă iubirea! Și Atunci a fost tot Azi: Un fel de pastișă după Naum: Orașul avea o singură stradă Strada avea un singur sens Sensul avea un singur număr Numărul avea o singură cifră Cifra avea un singur chip Chipul din oglindă.    Trei și cu trei și cu trei: În cel mai mic loc din lume mi-a căzut cerul în cap de cele mai multe ori. În locul meu nu e nimeni. Trei și trei și cu trei fac unu. S-au terminat dicționarele și toate cuvintele, Vine vântul să mai spună ceva și să descuie. Plou...

Aproape ultima noapte de dragoste

Dragul meu Mon Amour, Scrisoarea ține un pic azi locul poemelor. Se joacă și ea.  Penultima noapte de dragoste ar fi fost prea matematic, matematică. E aproape ultima, nu știm când va fi ultima. Iubește-mă în gând până va veni prima noapte de război. De fapt, știi? Războiul e ca dragostea pe lume, nu încetează niciodată și doar când te arde pe tine crezi că e adevărat. Război e și mâine, e și acum, ca iubirea, ca rugăciunea, mereu cineva undeva mărturisește și se-mpărtășește.  Iubește-mă în gând, Mon Amour, în gânduri și șoapte, că nu știi când vine ea, ultima noapte. Foto: Ștefan Luchian - Trandafiri