Interviu de angajare. Ca specie jurnalistică, el nu există. Ca subspecie de RU, el e acid de bază: noi întrebăm, tu răspunzi. Adică doar tu răspunzi de tot ce spui. Şi tot ce răspunzi e înfipt în viaţa ta.
Primul contact, primele întrebări. Irelevant şi ca la ţară, angajatorul te trosneşte:
- Ce meserie are maică-ta?
- Ştiţi, ea nu...
- Bine, bine, dar ce era?
Sau
- Maică-ta urmăreşte ştirile?
- Ea, săraca....
- Aaa, nu ştiam.
De unde vii? Încotro te duci degeaba? Te-a spălat mă-ta pe dinţi înainte de prima zi de şcoală? Avea tac-tu bicicletă galbenă? Cine te recomandă? TU, zeroule - eroule, eşti egal, fără să vrei, cu adunarea dinaintea ta. Asta pentru că trăim ca la ţară, întrebăm tâmp şi irelevant, dornici de puparea legăturii dintre aia şi prefectură.
