Promiţi, nu promiţi, vremea votului trece

Teo Peter a murit pe 4 decembrie 2004, într-un accident de circulaţie, când o maşină a Ambasadei SUA la Bucureşti a intrat într-o intersecţie, pe culoarea roşie a semaforului, şi a lovit în plin taxiul în care se afla basistul trupei Compact. Şoferul - puşcaşul marin Christopher R. Vangoethem – nu este acuzat de omor.

Între boabele de sare de mare din decembrie 2004, promise de candidaţi, deci de TB cel mai sus şi tare, era şi “Dreptate şi Adevăr în cazul Teo Peter”.


"Deoarece timp de cinci ani nu s-a făcut nimic, vreau să solicit autorităţilor române abilitate - Parlament, Guvern şi viitorului preşedinte al României - să aibă ca prioritate iniţierea unui cadru legislativ menit să-i protejeze măcar de acum încolo pe toţi cetăţenii români în astfel de situaţii.

Pe 4 decembrie se împlinesc cinci ani de când Teo Peter a plecat dintre noi. Pentru familia noastră a fost o perioadă grea, în care, pe lângă faptul că a trebuit să înfruntăm tristeţea pricinuită de pierderea unui membru al familiei, am fost angrenaţi într-o luptă pentru dreptate şi demnitate. Din păcate, această luptă s-a dovedit a fi inegală şi nu am reuşit să facem dreptate pentru Teo Peter. Modul în care autorităţile americane au înţeles să gestioneze această tragedie a fost dezamăgitor.

Teo Peter nu a avut parte de un proces echitabil. Considerăm că sentinţa dată de acel tribunal militar va rămâne o ruşine pentru justiţia americană şi o ofensă adusă demnităţii tuturor românilor

Decizia finală a autorităţilor americane a fost aceea de a nu acorda despăgubiri morale în acest caz, invocând lipsa unei baze legale prin prisma sentinţei date de tribunalul american. Autorităţile americane şi-au arătat disponibilitatea de a acorda doar despăgubiri pentru pierderi materiale imediate cauzate de producerea accidentului, solicitând familiei să probeze şi să documenteze minuţios aceste pierderi.

Am luat hotărârea în familie că este momentul să punem punct acestui capitol trist. Chiar dacă nu am reuşit să facem dreptate pentru Teo, credem că ne-am făcut datoria faţă de el. Am reuşit să ne facem vocea auzită şi am convins autorităţile române să se implice, chiar dacă am avut impresia, uneori, că această implicare a fost oarecum timidă, iar, probabil, lipsa de experienţă în gestionarea unor astfel de situaţii şi-a spus cuvântul”

(Teo Peter jr., fiul fostului basist al trupei "Compact", via Mediafax)

Scrisoare către mine însămi

Dacă tot e să încep o lună, să încep cu o pagină dată. E mâzgălită, e ruptă, e pătată. Aş cam trece la un alt capitol.

Acum 14 ani începeam să primesc fluturaşi. Un gram din ce s-a furat între timp o fi fost şi din banii mei?

De 14 ani am tot văzut bucăţi de lume, dar din raţiuni fără cap m-am întors la scuipaţii de acasă. Să fie rezultatul greşit de Moş Niculae cel care să-mi dea ultimul bilet, dar numai dus de data asta?

De 20 de ani scriu şi vorbesc, de vreo cinci - şi pe benzile altora. Să îmi doresc puţină intimitate?

N-am copilărit în Cotroceni, n-am adolescentit în Primăverii, n-am trăit anversian. Un pic de şansă oi avea, totuşi?

La mulţi ani!