(
Foto, de la stânga la dreapta - Rodica Buzdugan, Denis Dinulescu, Lucia Verona, Ştefania Coşovei - membri ai juriului şi membri fondatori ai festivalului)
Patru luni de cenaclu, dezbateri şi lecturi s-au încheiat şi, cu ele, prima ediţie a Festivalului de Literatură Lili.
Câştigătorii din acest an sunt cei de mai jos şi au fost anunţaţi la o festivitate organizată sâmbătă după-amiază, la Muzeul Literaturii din Bucureşti.
Problema – sau farmecul pe care numai Lili îl putea avea – a fost că niciunul dintre premiaţi nu a fost prezent şi că nici găinile promise ca trofee, la începutul festivalului, nu au ajuns la eveniment.
Dacă stăm să ne gândim, galinaceele ştiau ele bine că nu avea rost să bată drumul până la Bucureşti, dacă înşişi câştigătorii nu au ajuns. Care în provincie, care în străinătate, care pe care...slabe scuze!
Dar aşa i-a fost dat lui Lili, să fie o nonconformistă de la început până la sfârşit, de la discuţiile online de prin februarie-martie, până la decernarea premiilor, într-o sâmbătă ploioasă de octombrie.
Aşadar, câştigătorii ediţiei 2009 a Festivalului de Literatură Lili:Emilia Alexandra Bucur –
Marele PremiuCarmen Nicoară –
premiată pentru poezieMălina Aniţoaei –
premiată pentru proză
Oana Stoica Mujea –
premiată pentru dramaturgie (în urma votului din juriul scriitorilor)
Premii speciale: Renata Carageani
Adrian Voicu
(prin votul exprimat de juriul bloggerilor, unii dintre ei critici literari, cititori îndârjiţi şi poeţi recent descoperiţi)
Festivalul Lili, cu întâlnirile lui online sau de la Centrul Cultural Ogrezeni, judeţul Giurgiu, a fost o revelaţie literară a sezonului 2009, a fost plin de surprize şi de poezie, în cea mai pură esenţă. Textele au fost unice, adesea reuşite notabile. Atmosfera a fost excepţională şi invitaţii de neuitat.
Mulţumiri scriitoarei Lucia Verona şi Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru ideea acestui festival.Acum, câteva cuvinte despre doi dintre premiaţi.
Emilia Alexandra Bucur – Versul pe care juriul a pus mâna şi a spus „Ea este poeta!” este „Mamele noastre nasc poeţi vii”, din poemul „Ceva ce nu prea este”:
„Mamele noastre nasc poeţi vii,
Ca peştii strecurându-se printre placente,
Cu faptele în mâini dinainte de naştere lăsate de străbuni
Care se transformă după fiecare naştere a noii generaţii în cuvinte,
Mamele aşteaptă să cadă noaptea în ele
Cu braţele deschise în cadă,
În afară e mereu întuneric când ele plămădesc copiii din cuvinte,
Au o linişte internă şi o lume construită de la zero,
Mamele care nasc poeţi stau în tăcere pe întuneric (...)”
Poezia scrisă de Emilia mai bine e s-o citim, nu să-i facem critică. Ce am remarcat încă de la prima audiţie a versurilor ei – sunt vitale, fără imagini ieftine şi cu o oglindă deformată creator a nenăscutului, la Emilia – abia aşteptând să izbucnească în lume, un nenăscut atipic de fericit să se nască.
Adrian Voicu – Autor a două cărţi, deja, jucător pe frontul blogurilor, al site-urilor şi al metaforelor, este un scriitor-cronicar, consemnează şi se bucură de viaţa din colţurile de lume unde a ajuns. Un pic de memorialistică, un pic de ficţiune, mult umor de situaţie şi de limbaj.
Despre „Între două decolări”, a doua lui carte, mai scriam:
„În măsura în care este o restituire, cartea este şi o confesiune despre cât tânjeşte după evadare. Autorul este un călător fericit de clipele care îl extrag din cotidian, fiecare oprire la un castel sau la o parteneră este un tunel al fugii din gândurile ordinare spre o femeie promisă, o lume perfectă, o iubire unică.
....
Argoul cu care ne familiarizează autorul este autentic, iar prin citirea cărţii „Între două decolari” avem parola pentru culisele unei frăţii. Limbajul aproape vernacular al bărbaţilor – pdf, micele, „a stabili cursul cu p---„ – este consemnat natural, fără vreo stridenţă, şi nu caracterizează atât personajele, cât datează o epocă – argoul de început de mileniu III în limba română. Un material extrem de util pentru lingviştii şi antropologii viitorului.”
