Fiecare dintre noi poartă în raniţă ori bastonul de mareşal, ori basca lui Dorel.
Dorel are 12 clase terminate la seral. Munceşte de 3 ani în Bucureşti unde face naveta cu maxi-taxi.
Se trezeşte la 4 dimineaţa, nu mânâncă nimic până la 2 după-masă când pune câte 5 lei cu băieţii să ia o jumătate de kilogram de salam, o pâine şi câte-o bere.
I-a făcut electrica şi baia şefului care l-a recomandat la neamurile lui şi la toţi vecinii.
Într-o zi, ciubucul l-a făcut la nepotul şefului. Nu mâncase nimic, abia a doua zi lua banii pe toată săptămâna, bateria de la telefon i se descărcase şi nu putea să-şi sune nevasta cu care se certase dimineaţă. O s-o găsească iar cu fundu-n sus. În maxi-taxi îl călcase unul rău pe picior şi îl ustura degetul mare de la dreptul.
A lucrat toată baia şi bucătăria, la instalaţii şi chiuvete. De cumpărat materiale n-a mai avut timp să le cumpere de la supermarket, le-a luat la jumătate de preţ din Obor.
A doua zi şi-a luat banii mulţumit şi a plecat la părinţi, la ţară, să le dea de lemne pentru la iarnă.
În apartamentul din Bucureşti, nepotul şefului lui Dorel tocmai se mutase cu soţia, copilul şi noul LCD. Proaspăt angajat într-o agenţie, nepotul era fericit, bine văzut la serviciu şi la mesele de familie.
Într-o noapte, un şurub din baie cedează şi casa i se umple de apă. Covoare, pereţi, mobilă şi veselie conjugală matinală avariate. Vecini isterici, administrator ameninţător, sesizare, reclamaţie, bani, balamuc.
Întârzie la birou, pentru prima dată de când se angajase. O şedinţă operativă se ţinuse inopinat, dosarul pe care îl avea de predat nu a ajuns la preşedintele agenţiei, nimeni nu a dat de sertarul preţios, când a ajuns nepotul era mult prea târziu: presa sărise la jugulara şefului, prima lovitură fusese dată, era începutul sfârşitului.
Postul restructurat, bani puţini în casă, gata concediul, obrazul bătut de unchi. Demiterea preşedintelui de agenţie, solidarizarea partidului, criza guvernamentală şi alegerile anticipate au fost ultimele fâlfâieli by Butterfly effect de care Dorel nici n-avea habar.
vineri, 7 august 2009
Escape TRU-man show
With the show completed, members of Truman's former audience are looking for something else to watch
Telespectatorii lui Truman au uitat de eroul lor chiar înainte de a se termina genericul. Toate lucrurile au un sfârşit, nu avea rost să-l plângă şi nici să-i facă petiţii online pentru întoarcere.
Drama lui, că totul a fost doar un spectacol, nu-i durea câtuşi de puţin. Aveau destule pe cap. Au vrut doar să se distreze.
Acum, TRU-man s-a lovit de cartonul din decor şi a dat cu capul de Realitate. No more reality show.
După lansarea filmului, în SUA şi Marea Britanie s-au înregistrat cazuri de un fel de schizofrenie, acel fel în care pacienţii credeau că viaţa lor e, de fapt, un reality show. Unii s-au dus chiar la New York, după 9/11, să vadă ce s-a întâmplat cu WTC, pentru că bănuiau că a fost doar un episod din show-ul unde erau eroi.
TRU-man va avea multe locuri de vizitat: "Am fost sau n-am fost?"
(Aceasta este o postare optimistă, SF, orice asemănare cu situaţii reale e pentru că vă uitaţi prea mult la ştiri :) )
Telespectatorii lui Truman au uitat de eroul lor chiar înainte de a se termina genericul. Toate lucrurile au un sfârşit, nu avea rost să-l plângă şi nici să-i facă petiţii online pentru întoarcere.
Drama lui, că totul a fost doar un spectacol, nu-i durea câtuşi de puţin. Aveau destule pe cap. Au vrut doar să se distreze.
Acum, TRU-man s-a lovit de cartonul din decor şi a dat cu capul de Realitate. No more reality show.
După lansarea filmului, în SUA şi Marea Britanie s-au înregistrat cazuri de un fel de schizofrenie, acel fel în care pacienţii credeau că viaţa lor e, de fapt, un reality show. Unii s-au dus chiar la New York, după 9/11, să vadă ce s-a întâmplat cu WTC, pentru că bănuiau că a fost doar un episod din show-ul unde erau eroi.
TRU-man va avea multe locuri de vizitat: "Am fost sau n-am fost?"
(Aceasta este o postare optimistă, SF, orice asemănare cu situaţii reale e pentru că vă uitaţi prea mult la ştiri :) )
joi, 6 august 2009
Bucureşti 4 X 4
O cunoştinţă din Finlanda, născută în Coreea de Sud, vine pentru prima dată în România şi stă 4 zile în Bucureşti.
Agendele noastre s-au potrivit astfel încât împreună vom petrece doar vreo 4 ore, într-o dimineaţă spre prânz. Ea va fi ocupată cu mersul la editura unde îşi va publica o carte. Din Bucureşti nu prea am cum să o scot.
Printre locurile mele preferate este partea de Dacia spre Grădina Icoanei, dar nu am deveni suspecte să stăm 4 ore pe bancă în Parcul Ioanid? :)
Şi pentru că nu prea ştiu unde aş putea să o duc în atât de puţin timp pentru atât de mulţi Bucureşti, dar şi pentru că dexterităţile mele de ghid s-au mai pierdut de când nu mi-am mai plimbat prin ţară prietenii belgieni, vă rog să-mi daţi câteva idei.
Dacă nu le epuizează cu mine, îi dau to do list-ul la purtător!
Agendele noastre s-au potrivit astfel încât împreună vom petrece doar vreo 4 ore, într-o dimineaţă spre prânz. Ea va fi ocupată cu mersul la editura unde îşi va publica o carte. Din Bucureşti nu prea am cum să o scot.
Printre locurile mele preferate este partea de Dacia spre Grădina Icoanei, dar nu am deveni suspecte să stăm 4 ore pe bancă în Parcul Ioanid? :)
Şi pentru că nu prea ştiu unde aş putea să o duc în atât de puţin timp pentru atât de mulţi Bucureşti, dar şi pentru că dexterităţile mele de ghid s-au mai pierdut de când nu mi-am mai plimbat prin ţară prietenii belgieni, vă rog să-mi daţi câteva idei.
Dacă nu le epuizează cu mine, îi dau to do list-ul la purtător!
Cine eşti ?
"Eşti al meu, numai al meu", spune iubita
"Aici te-ai născut", ştii de la părinţi
"Passport, please", îşi cere poliţistul
"Noi cu ai noştri trebuie să rezolvăm", te cheamă colegii
"N-ai mai dat şi tu un semn, parc-am fi străini", te ceartă prietenii
"Trebuie să plătim terasa", îţi spun vecinii
"Te am în lista de mess", te anunţă cunoştinţele
Îţi ştergi ID-ul,
Nu dai bani,
Nu mai dai semne,
Ignori echipa,
Pierzi paşaportul,
Nu mai vrei acasă
Şi pe ea, pe ea n-o mai iubeşti.
Ce-ţi rămâne? Cine mai eşti?
"Aici te-ai născut", ştii de la părinţi
"Passport, please", îşi cere poliţistul
"Noi cu ai noştri trebuie să rezolvăm", te cheamă colegii
"N-ai mai dat şi tu un semn, parc-am fi străini", te ceartă prietenii
"Trebuie să plătim terasa", îţi spun vecinii
"Te am în lista de mess", te anunţă cunoştinţele
Îţi ştergi ID-ul,
Nu dai bani,
Nu mai dai semne,
Ignori echipa,
Pierzi paşaportul,
Nu mai vrei acasă
Şi pe ea, pe ea n-o mai iubeşti.
Ce-ţi rămâne? Cine mai eşti?
miercuri, 5 august 2009
Omul unei singure călătorii ?
„Dragostea mea călătoare” era un film de prin anii 80 (mai exact chiar 1980, regia Cornel Todea). Nimic mai adevărat, uşor pleonastic.
Dragostea nu stă locului. Ea găseşte mereu cu cale să-şi croiască drum. „Love will always find a way”.
Ocol de-o viaţă face Ulise, pe corabie, să revadă chipul iubirii:
Pe scară de mătase urcă orice Romeo spre Julieta lui, nu e turn prea înalt, nici nume prea străin să-i ţină iubita departe:
Sărut lângă o caleaşcă afurisită primeşte Scarlett, degeaba plecase la drum, că îmbrăţişarea era pe urmele ei:
Lângă scara unui tren se îndrăgosteşte Anna de contele ei, lângă vagonul îngheţat răbufneşte iubitul că nu poate fi în altă parte decât lângă ea:
Claxon şi râsete sună spre preaiubita negustorului evreu care goneşte pe bicicletă, nebun de dragoste:
La drum fuge cu maşina, după un singur cuvânt de la ea, şi pilotul de raliu, bărbatul care iubeşte o femeie:
Iar suprema dovadă că fără Eros nici Thanatos nu ar avea rost – pătimaşa din Kill Bill, mereu la volan. Eu, cel puţin, ştiu că am iubit-o în filmele astea:
Pe un magnet de frigider scrie, că de aceea mi l-am şi luat, „To travel is to live”. Îl parafrazez pe Andersen: To travel is to love
Dragostea nu stă locului. Ea găseşte mereu cu cale să-şi croiască drum. „Love will always find a way”.
Ocol de-o viaţă face Ulise, pe corabie, să revadă chipul iubirii:
Pe scară de mătase urcă orice Romeo spre Julieta lui, nu e turn prea înalt, nici nume prea străin să-i ţină iubita departe:
Sărut lângă o caleaşcă afurisită primeşte Scarlett, degeaba plecase la drum, că îmbrăţişarea era pe urmele ei:
Lângă scara unui tren se îndrăgosteşte Anna de contele ei, lângă vagonul îngheţat răbufneşte iubitul că nu poate fi în altă parte decât lângă ea:
Claxon şi râsete sună spre preaiubita negustorului evreu care goneşte pe bicicletă, nebun de dragoste:
La drum fuge cu maşina, după un singur cuvânt de la ea, şi pilotul de raliu, bărbatul care iubeşte o femeie:
Iar suprema dovadă că fără Eros nici Thanatos nu ar avea rost – pătimaşa din Kill Bill, mereu la volan. Eu, cel puţin, ştiu că am iubit-o în filmele astea:
Pe un magnet de frigider scrie, că de aceea mi l-am şi luat, „To travel is to live”. Îl parafrazez pe Andersen: To travel is to love
Calul lui Iocan către nen-su Marin
Nea Marine,
Îţi scriu amărât, bre. M-au lăsat de izbelişte. Ăştia de veneau la Iocan s-au lăsat păgubaşi. La fierărie nu mai sunt potcoave, Iocan bea de stinge în fiecare zi şi poiana-i islaz.
Alde Bisisica muri că Niculaie s-a făcut secretar la primărie, dar de fo 20 de ani umblă să-i întoarcă pe alde fra-su din Italia, să facă iar ceapeu. Nevasta l-a lăsat, ea era cu ţărăniştii şi ăsta s-a lăsat greu cu-ai ei.
Cocoşilă dă „intrevie” la rădiu, e ţăran autentic, îl mai cheamă ăştia pi la Lexandria de-i mai dau un ban de lemne.
Catrina vându casa şi se mută la Tita de-o lăsă bărbatul după una de 18 ani, tilografă la dispensar. Dar e rău, nu mai vorbeşte, nu mai ştie. Doar se-nchină şi p-ormă bleastămă salcâmul.
Ilie şi fi-so ală prost, Nilă, stau pe prispă toată ziua, că a lu Nilă nu-i lasă-n casă decât noaptea, că-l scoală p-ală micu de atâta vorbă. Ilie se-ndeamnă acu cu popa şi cu Bălosu ăl bătrân, zic că la Bucureşti e tot mai rău şi dă la toamnă o să fie secetă, secetă mare. Ziare nu mai cumpără că nici nu mai vine poşta-n sat, acu alde nepo-su le „vede pe net” cică şi lu Ilie îi lasă numai `vizoru, să dea la „făbrica şi diţiespecială”, ce-o fi ălea.
(Moromeţii, 1988, regia Stere Gulea. Foto Cinemagia)
De-aia îţi scriu amărât, nea Marine, ştiu că eşti p-ailaltă lume, azi era de făceai 87 de ani, te-ai dus acum 30, dar şi pe cea lume fă de scrie să fie iar Poiana. Iocan se stinge şi nu-i duminică să nu se roage de Ilie să-i mai zică de ziar. Da` a lu` Moromete nu vrea să ştie, a uitat de tot să-nvârtească şi să bănuiască, ia d-ale bune briechiniusu` ălea din cutie şi nu mai gândeşte la sat.
În rest, cum ţi-e, nea Marine?
Îţi scriu amărât, bre. M-au lăsat de izbelişte. Ăştia de veneau la Iocan s-au lăsat păgubaşi. La fierărie nu mai sunt potcoave, Iocan bea de stinge în fiecare zi şi poiana-i islaz.
Alde Bisisica muri că Niculaie s-a făcut secretar la primărie, dar de fo 20 de ani umblă să-i întoarcă pe alde fra-su din Italia, să facă iar ceapeu. Nevasta l-a lăsat, ea era cu ţărăniştii şi ăsta s-a lăsat greu cu-ai ei.
Cocoşilă dă „intrevie” la rădiu, e ţăran autentic, îl mai cheamă ăştia pi la Lexandria de-i mai dau un ban de lemne.
Catrina vându casa şi se mută la Tita de-o lăsă bărbatul după una de 18 ani, tilografă la dispensar. Dar e rău, nu mai vorbeşte, nu mai ştie. Doar se-nchină şi p-ormă bleastămă salcâmul.
Ilie şi fi-so ală prost, Nilă, stau pe prispă toată ziua, că a lu Nilă nu-i lasă-n casă decât noaptea, că-l scoală p-ală micu de atâta vorbă. Ilie se-ndeamnă acu cu popa şi cu Bălosu ăl bătrân, zic că la Bucureşti e tot mai rău şi dă la toamnă o să fie secetă, secetă mare. Ziare nu mai cumpără că nici nu mai vine poşta-n sat, acu alde nepo-su le „vede pe net” cică şi lu Ilie îi lasă numai `vizoru, să dea la „făbrica şi diţiespecială”, ce-o fi ălea.
(Moromeţii, 1988, regia Stere Gulea. Foto Cinemagia)
De-aia îţi scriu amărât, nea Marine, ştiu că eşti p-ailaltă lume, azi era de făceai 87 de ani, te-ai dus acum 30, dar şi pe cea lume fă de scrie să fie iar Poiana. Iocan se stinge şi nu-i duminică să nu se roage de Ilie să-i mai zică de ziar. Da` a lu` Moromete nu vrea să ştie, a uitat de tot să-nvârtească şi să bănuiască, ia d-ale bune briechiniusu` ălea din cutie şi nu mai gândeşte la sat.
În rest, cum ţi-e, nea Marine?
marți, 4 august 2009
Şobolanii din cetatea fericită
"Evitaţi aglomeraţiile şi mulţimile": anunţul mi-a sunat întâi medical, adică neutru spre binevoitor. Contabilitatea victimelor de gripă nouă o ţin ştirile, fără oprire. De curând, virusul A H1N1 a lovit mai aproape decât se vede la televizor, adica am aflat că fata lui Andrei Bădin a fost internată, slavă Domnului, acum totul e bine.
Acelaşi anunţ (pe fondul disperării OMS care a informat că nu va mai da rapoarte zilnice, pentru că lucrurile au scăpat de sub control şi calcule) mi-a sunat şi altfel. A "Staţi liniştiţi la locurile voastre".
FOTO: David Sims, via Tom Scott
Omul să evite aglomeraţiile şi mulţimile? Din ce chivot de umanism new age se pogoară porunca de a sta încuiaţi în casă, bine spălaţi pe mâini, între pereţii noştri aseptici?
"E nevoie de un sat întreg ca să creşti un copil" - spune un proverb african şi scrie Hillary Clinton în cartea "It Takes a Village"
Mâna pe umăr, mâna de ajutor, vecinul, prietenul - să fi devenit suspecţi, surse de infecţie, purtători de virus letal?
Mi-am amintit apoi de Camus şi de povestea despre noi din "Ciuma", cum că cel mai mare rău este fuga de responsabilitate, moartea solidarităţii.
"Ascultând, într-adevăr, strigătele de bucurie nestăpânită care urcau dinspre oraş, Rieux îşi amintea că bucuria este mereu ameninţată. Căci el ştia un lucru pe care această mulţime cuprinsă de bucurie îl ignora şi care poate fi citit în cărţi, că bacilul ciumei nu moare şi nici nu dispare vreodată, că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile şi rufărie, că el aşteaptă cu răbdare în odăi, în pivniţe, în lăzi, în batiste şi în hârţoage şi că poate să vină o zi când, spre nenorocirea şi învăţătura oamenilor, ciuma îşi va trezi şobolanii şi-i va trimite să moară într-o cetate fericită." (Albert Camus, Ciuma)
And BTW, Happy Birthday, Mr President!
Acelaşi anunţ (pe fondul disperării OMS care a informat că nu va mai da rapoarte zilnice, pentru că lucrurile au scăpat de sub control şi calcule) mi-a sunat şi altfel. A "Staţi liniştiţi la locurile voastre".
FOTO: David Sims, via Tom Scott
Omul să evite aglomeraţiile şi mulţimile? Din ce chivot de umanism new age se pogoară porunca de a sta încuiaţi în casă, bine spălaţi pe mâini, între pereţii noştri aseptici?
"E nevoie de un sat întreg ca să creşti un copil" - spune un proverb african şi scrie Hillary Clinton în cartea "It Takes a Village"
Mâna pe umăr, mâna de ajutor, vecinul, prietenul - să fi devenit suspecţi, surse de infecţie, purtători de virus letal?
Mi-am amintit apoi de Camus şi de povestea despre noi din "Ciuma", cum că cel mai mare rău este fuga de responsabilitate, moartea solidarităţii.
"Ascultând, într-adevăr, strigătele de bucurie nestăpânită care urcau dinspre oraş, Rieux îşi amintea că bucuria este mereu ameninţată. Căci el ştia un lucru pe care această mulţime cuprinsă de bucurie îl ignora şi care poate fi citit în cărţi, că bacilul ciumei nu moare şi nici nu dispare vreodată, că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile şi rufărie, că el aşteaptă cu răbdare în odăi, în pivniţe, în lăzi, în batiste şi în hârţoage şi că poate să vină o zi când, spre nenorocirea şi învăţătura oamenilor, ciuma îşi va trezi şobolanii şi-i va trimite să moară într-o cetate fericită." (Albert Camus, Ciuma)
And BTW, Happy Birthday, Mr President!
luni, 3 august 2009
A împlini şi a se despărţi de 34
Ce am făcut de ziua mea:
ONLINE:
- Am citit postările-surpriză de la Lucia Verona, Codeus, Elisa. Atât de multe flori!
- Am primit urările prietenilor pe blog, le mulţumesc mult încă o dată.
- Am răspuns mesajelor pe messenger, a fost foarte vesel şi acolo :)
- M-am bucurat de e-mailurile-surpriză.
- Mi-am actualizat raftul de cărţi de pe Shelfari
- Mi-am cumpărat domeniu, în curând vom citi madalinaionescu.net
OFFLINE:
- Am răspuns la zeeeeeci de telefoane, vă mulţumesc pentru gânduri!
- Am mers un pic, dar doar un pic, la coafor.
- Am cumpărat..etc
- Am avut vizite-surpriză (da, a fost ziua surprizelor!)
- Am mai citit din Buzura, "Raport asupra singurătăţii", e despre dragoste, nu vă îngrijoraţi!
- Am ascultat muzică de voie - de pe blogurile prietene, de pe trilulilu, evident de la mine din calculator şi de la VH1
- Cireaşa de pe tort: îngheţată!
35, here I come!
ONLINE:
- Am citit postările-surpriză de la Lucia Verona, Codeus, Elisa. Atât de multe flori!
- Am primit urările prietenilor pe blog, le mulţumesc mult încă o dată.
- Am răspuns mesajelor pe messenger, a fost foarte vesel şi acolo :)
- M-am bucurat de e-mailurile-surpriză.
- Mi-am actualizat raftul de cărţi de pe Shelfari
- Mi-am cumpărat domeniu, în curând vom citi madalinaionescu.net
OFFLINE:
- Am răspuns la zeeeeeci de telefoane, vă mulţumesc pentru gânduri!
- Am mers un pic, dar doar un pic, la coafor.
- Am cumpărat..etc
- Am avut vizite-surpriză (da, a fost ziua surprizelor!)
- Am mai citit din Buzura, "Raport asupra singurătăţii", e despre dragoste, nu vă îngrijoraţi!
- Am ascultat muzică de voie - de pe blogurile prietene, de pe trilulilu, evident de la mine din calculator şi de la VH1
- Cireaşa de pe tort: îngheţată!
35, here I come!
Minciuni ca la carte la BBC
"Mincinosul trebuie să ţină minte ce-a spus. Trebuie să se poarte aşa cum ... a minţit. Va trebui să spună alte minciuni ca să nu se dea în vileag. Credibilitatea lui, ca persoană, este afectată pe termen lung. Dacă e prins cu minciuna, şi pe el or să vrea să-l mintă alţii.
Dacă cineva te-a minţit, poţi la rândul tău să îl minţi "liniştit"? Mincinosul îşi pierde dreptul la a-i mai fi spus adevărul ?
Minciuna "albă", nevinovată, este acea minciună care nu vrea să facă rău nimănui, dar marele ei păcat este că strică reputaţia regulii că "nu e bine să minţi".
Toată lumea condamnă minciuna, cu excepţia celor care au motive întemeiate să mintă."
Minciuna luată în serios şi analizată temeinic este unul dintre subiectele tratate pe site-ul BBC, la secţiunea Ethics. Britanicii, definindu-i cu toate etichetele-clişeu, dar toate pozitive, au scris aici despre: eutanasie, căsătorii forţate, avort, contracepţie, război, minciună...
Nu, nu vorbim despre vreo enciclopedie, nici de blogul vreunui neoultraconservator. Abordarea din texte este una deloc moralizatoare, poate nu exhaustivă, dar efortul de a reuni date, citate, cercetări şi de a pune întrebări este lăudabil. BBC face cu adevărat un serviciu public.
Secţiunea Etică din site-ul BBC este, la sumar, pe acelaşi rând cu...Religia, dar fără ca link-ul să ducă în aceeaşi pagină. (Aşa cum se întâmplă, de exemplu, cu Science & Nature ori Business & Money, surori şi de rând, şi de link). Rigoare britanică până la capăt! Dar şi un pic de umor englezesc!
Dacă cineva te-a minţit, poţi la rândul tău să îl minţi "liniştit"? Mincinosul îşi pierde dreptul la a-i mai fi spus adevărul ?
Minciuna "albă", nevinovată, este acea minciună care nu vrea să facă rău nimănui, dar marele ei păcat este că strică reputaţia regulii că "nu e bine să minţi".
Toată lumea condamnă minciuna, cu excepţia celor care au motive întemeiate să mintă."
Minciuna luată în serios şi analizată temeinic este unul dintre subiectele tratate pe site-ul BBC, la secţiunea Ethics. Britanicii, definindu-i cu toate etichetele-clişeu, dar toate pozitive, au scris aici despre: eutanasie, căsătorii forţate, avort, contracepţie, război, minciună...
Nu, nu vorbim despre vreo enciclopedie, nici de blogul vreunui neoultraconservator. Abordarea din texte este una deloc moralizatoare, poate nu exhaustivă, dar efortul de a reuni date, citate, cercetări şi de a pune întrebări este lăudabil. BBC face cu adevărat un serviciu public.
Secţiunea Etică din site-ul BBC este, la sumar, pe acelaşi rând cu...Religia, dar fără ca link-ul să ducă în aceeaşi pagină. (Aşa cum se întâmplă, de exemplu, cu Science & Nature ori Business & Money, surori şi de rând, şi de link). Rigoare britanică până la capăt! Dar şi un pic de umor englezesc!
duminică, 2 august 2009
La vară ninge
Lacătul pus pe orice-orice şi toropeala plescăită arată că oraşul e în vacanţă. Protestez! Nu trebuie să dormim trei luni şi nici să facem poze în pantaloni scurţi, cu aparatul de gât, ca să simţim că am avut concediu.
Familiile cu copii au voie şi chiar îndemn la concediu printr-un iulaugust de două săptămâni, ştiţi reţeta. Dar restul? Nu au auzit de plecări, escapade, lungi "soamne" de vilegiaturist printr-un aprilmai dezmorţit? Ba ar avea şi gust mai bun, că i-ar vedea pe restul muncind din greu.
Vacanţa de termopan - valul must have din august - aglomerează şi scumpeşte locuri altminteri splendide. Goleşte instituţiile unde rămân pe baricade fie nonconformiştii (adepţii anti-vacanţei de august), fie sacrificaţii. Aşa-numiţii sacrificaţi prin rotaţie, "lasă că la anul o să pleci şi tu în august".
Poate că unora nici nu le-ar da prin cap să plece în concediu în august şi nici nu le convine să plătească dublu faţă de cât ar da în octombrie, dar nu ar vrea nici să fie fraierii care descuie biroul din iulie până la 1 septembrie. Aşa că pun ban pe ban şi fug la mare în august.
Sigur, e semn de societate urbanizată acest slow motion al verii, pentru că în lumea satului nu intră nimeni niciodată în vacanţă, iar vara e atât de mult de lucru că oamenii nu-şi văd capul de treabă.
Anti-vacanţa de termopan din august are aromă de eliberare din coloana majorităţilor în care şi-aşa mărşăluim mai toată viaţa. Da, da, persoanele de faţă se exclud, noi toţi suntem nişte speciali, nişte neîncolonaţi şi, de fapt, nimeni nu şi-a luat concediu în august :)
La munte ninge.
La mare ninge.
La vară ninge. (Alexandru Andrieş)
Familiile cu copii au voie şi chiar îndemn la concediu printr-un iulaugust de două săptămâni, ştiţi reţeta. Dar restul? Nu au auzit de plecări, escapade, lungi "soamne" de vilegiaturist printr-un aprilmai dezmorţit? Ba ar avea şi gust mai bun, că i-ar vedea pe restul muncind din greu.
Vacanţa de termopan - valul must have din august - aglomerează şi scumpeşte locuri altminteri splendide. Goleşte instituţiile unde rămân pe baricade fie nonconformiştii (adepţii anti-vacanţei de august), fie sacrificaţii. Aşa-numiţii sacrificaţi prin rotaţie, "lasă că la anul o să pleci şi tu în august".
Poate că unora nici nu le-ar da prin cap să plece în concediu în august şi nici nu le convine să plătească dublu faţă de cât ar da în octombrie, dar nu ar vrea nici să fie fraierii care descuie biroul din iulie până la 1 septembrie. Aşa că pun ban pe ban şi fug la mare în august.
Sigur, e semn de societate urbanizată acest slow motion al verii, pentru că în lumea satului nu intră nimeni niciodată în vacanţă, iar vara e atât de mult de lucru că oamenii nu-şi văd capul de treabă.
Anti-vacanţa de termopan din august are aromă de eliberare din coloana majorităţilor în care şi-aşa mărşăluim mai toată viaţa. Da, da, persoanele de faţă se exclud, noi toţi suntem nişte speciali, nişte neîncolonaţi şi, de fapt, nimeni nu şi-a luat concediu în august :)
La munte ninge.
La mare ninge.
La vară ninge. (Alexandru Andrieş)
sâmbătă, 1 august 2009
Din 2 facem 5
Adică am organizat un pic blogrollul, aşa, de dragul reînceputului.
Din două liste - Politică şi Delicatese, merci infiniment, maitre - am făcut cinci: politica ne-a dat Cine face politică şi Cine zice politică. Nu? Iar Delicasele, mult mai generoase, ne-au dat trei noi categorii: Top 5 (din motive offline şi curat subiective online), Delicatese - nucleul dur - şi Tv_WWW, de-ai mei din presă.
Pas de panique! Nu am şters pe nimeni, nu am pierdut nimic! Doar nu uitaţi să vă uitaţi pe unde v-a dus soarta şi unde aţi "intrat".
Din două liste - Politică şi Delicatese, merci infiniment, maitre - am făcut cinci: politica ne-a dat Cine face politică şi Cine zice politică. Nu? Iar Delicasele, mult mai generoase, ne-au dat trei noi categorii: Top 5 (din motive offline şi curat subiective online), Delicatese - nucleul dur - şi Tv_WWW, de-ai mei din presă.
Pas de panique! Nu am şters pe nimeni, nu am pierdut nimic! Doar nu uitaţi să vă uitaţi pe unde v-a dus soarta şi unde aţi "intrat".
63
Prima zi de august este a lui. Îşi iubeşte copilul, pentru că îl iartă. Trăieşte pentru ochii din cap şi pentru a-şi apăra copilul. Se îmbărbătează singur şi a învăţat să îi fie linişte singur. Păstrează amintirile frumoase şi împachetează în grabă visele urâte. Îşi şterge lacrimile pentru că are de trăit. Şi-a învăţat fata că "bărbaţii le oferă flori femeilor" şi că "e bine să-şi plătească singură prăjitura când merge cu un băiat la cofetărie". I-a plăcut să călătorească, să bată şoselele şi ţara, copilul i-a moştenit dorul de ducă. Îi place politica şi îi crede pe rând pe toţi. Îi admiră pe ingineri, dar cel mai deştept şi mai cuminte din lumea asta mare este copilul lui. La mulţi ani, tată!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)