marți, 30 decembrie 2014

14 spre 15

Ne despartim prieteni.

Am invatat multe alaturi de tine.

M-am bucurat si am plans de fericire cu tine.

Esti printre cei mai buni si tot ce a fost sa se intample s-a intamplat pentru ca imi trebuia.

Iti multumesc.

Drum bun in amintiri!

Imi voi aminti cu drag de tine, an bun!

duminică, 21 decembrie 2014

In decembrie 89 am inspirat. Acum, expiram!

Cand ii spui asa, istoric, ca in procesul verbal, da, sunt multi. 25 de ani inseamna ceva. E un sfert de secol.

Cand ii traiesti zi de zi, cu ochii pe ceas, pe televizor, pe aragaz si pe casa de marcat, pe portofel, pe pagini, pe ferestre, pe parinti, pe cruci, pe semne rutiere si pe buletine de vot, cand ii traiesti cum i-am trait, sunt ca o clipa mai lunga.

Am senzatia ca in decembrie 1989 am inspirat si ca acum, 25 de ani mai tarziu, am expirat.

Fara 1989, as fi avut mai putin aer si mai putine optiuni.

Stiu fiecare ora din perioada 20 decembrie 89-1 ianuarie 90. Memoria mea de regula nu ma insala, dar pentru perioada aceea a avut parca un hard in plus, un radar mai mare. Nu cred ca difera mult de amintirile altora de varsta mea. Dar pentru mine sunt printre cele mai pretioase.

Ar fi putut fi altfel, mai bine. Am fi putut incerca mai mult si mai vocal, mai sus si in mai multe feluri.

Am avut frane, ghinioane, zile de intuneric si ora de revelatii.

Or fi fost incrise in destin, poate ca le-as fi trait oricum, oriunde.

Dar in acesti 25 de ani ca o clipa le-am trait asa cum imi amintesc.

Am ajuns aici fara contrafactual si mergem mai departe, pentru macar pe-atat.

Insa nici mama lu tata lu sora cea mare a lui Nostradamus altoit cu Fukuyama n-ar fi zis, la ora cand incepea mitingul in Piata Palatului pe 21 decembrie 1989, ca peste fix, dar fix 25 de ani, asteptam ca in Casa Poporului aka Palatul Parlamentului sa depuna juramantul al patrulea presedinte al Romaniei democratice, iar acest al patrulea presedinte ales sa fie un etnic sas din Sibiu, fost profesor de fizica, iar noi asteptam depunerea juramantului butonand pe televizoare LED si ale(r)gand intre jde posturi tv.

Hai, ca se poate!

La multi ani, fratilor!

vineri, 12 decembrie 2014

25. Astia cand o sa ne lase sa respiram?

Conspiratia tacerii


Au de ce sa taca. In public tac. Aduna-i in doi sau intre ei, ei cu ai lor, si nu vor mai tacea. Nu se vor mai opri din tocat si pus la cale si stabilit si batut in cuie.

Fii de. Fini de. Doar copii de. Numai protejati de. 

Profitori de sistem. Complici la tot ce s-a omorat, furat, distrus.

Mutenia e acceptare. Tacerea e complicitate. E parte din ce se fura, se omoara, se distruge.

Vii din afara? Orice afara? Esti mancat!

Pleci afara? Ai macar o sansa. 

Nu e filmul nostru!

Ne traiesc viata, ne-o fura si ne-o joaca!

"Vinovat e tot facutul
Si sfant doar nunta, inceputul"

25 de ani. Degeaba.


marți, 9 decembrie 2014

Presa Facebook si Nadia la paralele. Stiri paralele

In noaptea de 8/ 9 decembrie, presa online din Romania in cvasitotalitatea ei si cel putin o televiziune au dat "stirea cu Nadia si Obama". Cei doi se intalnisera si se salutasera, pe 31 iulie, iar in aceasta noapte de decembrie, pe pagina de Facebook a Nadiei Comaneci a aparut o fotografie de la acel eveniment, insotita de textul : Great honor to be at The White House celebrating Special Olympics — withBarack Obama.


Sursa: Facebook, Nadia Comaneci official


Fara sa verifice pe agenda Casei Albe, 

fara sa verifice cand si cum se intersectau Jocurile Olimpice Speciale, Casa Alba, Nadia si Obama,

fara sa remarce cat de verzi sunt frunzele de la ferestre, 

mai pe scurt, din neatentie,

jurnalistii au tabarat pe aceasta biata fotografie si au relatat, de la miezul noptii timp de vreo noua ore, cum ca tocmai ce se intalnisera luni, 8 decembrie, la Casa Alba.

Stresul si justificarea vin din teama viscerala a ziaristului de online de a nu rata stirea. Daca nu o dam? Daca o ratam? Daca zice seful ca n-am vazut-o? Si suprema justificare " au dat-o si aia, si aia, am vazut-o peste tot", plus graba interioara "sa dam si noi!".

Meseria asta a lui a sti ce, cine, unde, cand, cum, de ce nu degeaba il are pe amaratul de CAND in maruntaiele ei. Este crucial. Este parte din carnea informatiei. CAND.

NU uitati, copii! 

Nu uitati, copii cuminti!

Luati aminte la aceasta lectie de jurnalism. E despre ea, noua presa Facebook. Care crede ca poate trai in afara lui "cine, ce, unde, cand, cum, de ce". Pana cand?