miercuri, 29 octombrie 2014

Amo. Amare. Francesco

2014 mi-a inceput sub fereastra lui. 2013 fusese un an bun, dar cel mai bun abia incepea. In viata mea de romanca ortodoxa jurnalista curioasa aparuse acest miraculos Sfant Parinte. Un zambet luminos, un chip de om bun care aducea promisiuni. Sau, pre limba lor, Speranta.

Francesco.


Si sub acest Francesco am trait un an miraculos, luminos, bun, cu promisiuni si speranta.

Sub fereastra lui, sub soarele marial de an nou si din vocea lui, m-am indragostit de Italia, am simtit ca sangele latin apa nu se va face. Din blandetea si autoritatea lui Francesco am aflat ca fericirea e atunci cand te simti acasa. Te poti simti acasa in bratele unui om, in paginile unei carti, pe nisipul celei mai frumoase plaje sau imbratisand un copil. Aceste fericiri toate inseamna acasa.

Francesco stia. Si a vrut sa stiu si eu. Asta ne-a fost misiunea pe 2014. Si a facut sa se implineasca multe. Si-a trimis un inger cu numele lui sa faca totul mai usor si mai frumos. Abia atunci am inceput sa cred ce mi se intampla si de la cine mi se intampla. Era Francesco.

Nu va urma convertirea. Ne e bine care pe unde suntem. El nu se supara pentru ca stie. Stie prea bine. Asta e tot farmecul. Sa fim fericiti care pe unde suntem si cum suntem si sa ne intalnim fericiti.

Grazie Francesco!