Treceți la conținutul principal

Cat de mult il iubesti?


Sa lamurim de la inceput ca nu il critic pe Oprescu. Imi imaginez ca nu el a gasit sloganul, nu el l-a scris si poate ca omului  nici macar nu-i place. Sunt altii care au avut de facut chestia asta.

OK. Si acum la treaba.

Asa cum arata, asa cum il vad peste tot in Bucuresti, pe panouri de pe toate strazile si cum e si in poza de mai sus, textul asta e gresit.  Nu are...logica, nu are...semne de punctuatie, nu are...sens.

Intai, nu are virgula si nici semn de exclamare, nu are nici semn de intrebare si eu nu stiu cine cu cine vorbeste.

Apoi, litera mica la "poti" e ca mustarul de pe clanta, nu pricep de ce nu incepe cu litera mare.

Si apoi, ce vrea sa spuna? "Poti sa iubesti Bucurestiul." Sau "Poti sa iubesti, Bucuresti?" sau "Poti sa iubesti, Bucuresti!" sau "Poti sa iubesti. Bucuresti" ... Nimeni nu stie...

Sigur ca unii s-au temut sa articuleze Bucurestii sau Bucurestiul, ca scolile de gramatica sa paruiesc si acum. Eu aleg Bucurestiul, mi se pare ca suna mai normal. Bucurestii sunt livresti, ca la 1800.

Cam cum, altfel, s-ar fi putut scrie:

"Poti sa iubesti, Bucuresti!" - Adica ii dam voie orasului sa iubeasca (e cam absurd, animism mangaietor)
"Poti sa iubesti, Bucuresti?" - Adica intrebam orasul daca are inima, nu cord, si daca e de acord sa aiba simtiri.

"Poti sa iubesti Bucurestiul." - Adica afirmam ca acest sentiment merita sa se reverse peste Bucuresti.

"Poti sa iubesti. Bucuresti" - Adica orasul ne scrie un bilet in care ne da voie sa iubim.

Logica e data peste cap cu totul in oricare varianta. Oricum as da-o, mie nu imi suna romaneste, fratilor!

Poate ca spus la radio, pe diverse tonuri, cu fiecare alta parte accentuata, poate sa aiba un sens tras de par. Dar ce se vede scris, asa cum e scris, e aiurea.

In final, sa mai spun doar ca m-a amuzat sa vad Arcul de Triumf si Ateneul in acelasi rand cu podul hobanat :)

La multi ani, Bucuresti!

Bucuresti, intineresti!

(Poza marcheaza campania pentru cei 555 de ani ai Bucurestiului, sarbatoriti anul asta in septembrie)




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Win-win: Tu ai dreptate, eu am libertate. Despre Singlehood

Astăzi, despre Bella DePaulo și Virginie Efira . Cine? De ce?  Bella DePaulo predă și scrie psihologie în SUA. S-a specializat în viața de celibatar/ celibatară sau în noțiuni și cuvinte pentru care noi nu avem nici conceptul, nici vorbele: single at heart, singlehood, single experience. Ne-am împrietenit pe Facebook, cum face ea și cum fac și eu nu doar cu oameni știuți de la grădiniță, ci și cu oameni ale căror preocupări din cap și din viață sună cunoscut ori măcar nu te stresează. Bella trăiește în California, publică articole și cărți, este invitată în emisiuni, ține conferințe. O găsiți pe amazon și pe site-ul ei belladepaulo.com . Cartea Singled Out: How Singles Are Stereotyped, Stigmatized, and Ignored, and Still Live Happily Ever After i-a apărut în 2007. Anul ăsta în decembrie (chiar de Moș Nicolae, comme on dit en français) apare Single at Heart: The Power, Freedom, and Heart-Filling Joy of Single Life. Enjoy!  Comme on dit en français encore une foi, acum despre filmul L

Lumea pe dos, cu actori à contre-emploi, dar in care tot omul iubeste

Filmul lui Nolan readuce F-ul din SF in poveste. Fantastic. Sa mai fie si fantastic, atunci cand vedem un SF, nu doar S, riguros stiintific. Cu un poem care ne spune complicat de intraductibil ca suntem programati sa traim si sa ne dorim sa traim, cu vreo doua versuri care pot avea tot atatea traduceri si adaptari cate fire de par are in cap cititorul lor, cu acest poem lansat de pe la inceput, zic, Interstellarul ne reaminteste cum e cu dragostea. Asadar, cum e cu dragostea? Pentru ea facem imposibilul posibil. Pentru ca iubim, nu exista sau nu tinem cont de timp, de spatiu, de conditii meteo, geo, antropo. Pentru ca iubim, stim sa citim in stele si in semne. Pentru ca iubim, trecem peste orice si facem orice. Suntem programati sa fim, sa cautam dragostea, sa o dovedim cu fiecare respiratie si sa nu ne oprim pana nu ii este bine si la adapost dragostei noastre. Sunt pline de iubire spatiul si timpul acestui film. Cel mai adesea, poate pentru ca printre cele mai din aur cura

Orașul e gol, toți diavolii-s la țară

Moșii de vară dinaintea Rusaliilor umplu tramvaiele dinspre biserici cu pungi foșnitoare, grele de vin și colivă, pilaf și bomboane. Pungile se sufocă, bine strânse la gât cu alte pungi, să nu cadă, să nu se verse, să nu, Doamne ferește, ajungă vreun bob de grâu și orez la vreun străin, singur și flămând. Bugetarii creștini au văzut pe telefoane ce vreme e la mare și ce trafic e pe DN1 și au ales să dea o fugă de trei zile sfinte la țară. Bugetarii tineri, cei singuri și cei abia certați, de Paște, cu neamurile vii de la țară au ales să dea comandă de pizza la glovo și să rămână acasă, cu urechea ciulită la lift. Băieții din Sri Lanka și Bangladesh sunt musulmani și hinduși, nu țin Rusaliile creștinilor, doar le duc șaorme și burgeri copiilor singuri și flămânzi rămași acasă, la Netflix and chill. Băieții din Sri Lanka și Bangladesh stau cu ochii în telefon și cu arma la picior – cutiile hrănitoare de plastic roz tazz și galben glovo sunt gata de încărcat șaorme, burgeri și piz