duminică, 30 iunie 2013

Diplomat. După 20 de ani

Am fost tineri, frumoşi, talentaţi, optimişti. Suntem la fel şi după 20 de ani.

Promoţia 1993 a Liceului Teoretic nr. 2 din Urziceni s-a reunit pe 29 iunie. Asta e ştirea.

Reportajul este fotoreportajul pe care ni-l împărtăşim doar noi, prin transfer.ro, Facebook şi alte jucării care acum 20 de ani erau doar desene fanteziste, pe ultima pagina a caietului de mate, făcute în pauză de colegii care au ales Politehnica.

"Diplomat" este restaurantul unde am dansat şi am povestit vreo opt ore. Am plecat pe ploaie, dar ce mai conta? Aveam toţi nişte zâmbete până peste urechi!

Am venit din toată ţara, de prin toată lumea. Alţii ne-au trimis gândurile lor bune din restul colţurilor de lume.

Avem colegi în Dubai, Boston şi alte zeci de oraşe din Italia,Franţa, Marea Britanie, Thailanda. Cine nu s-a suit în avion de tot e prin Mangalia, Buzău, Cluj-Napoca, Braşov.  Mulţi suntem în Bucureşti. Ăştia mai cuminţi am ales Capitala!

Dar cei mai buni sunt cei care au rămas acasă. Îi admir!

Nepreţuiţilor noştri profesori le mărturisesc din inimă că fără ei am fi fost mai puţin tineri şi mai puţin optimişti, pentru că n-am fi avut de la cine învăţa aceste stări eterne şi sănătoase. Golul în stomac de la întâlnirea cu doamnele profesoare de fizică şi matematică mi-a dovedit că ... unele lucruri sunt pentru totdeauna.

Unii dintre colegii alături de care am luat Bacul acum 20 de ani mi-au fost colegi încă din 1981, când am intrat boboci în clasa I: Cristina, Cătălina, Bogdan, Liviu aka Cicero.

Mă opresc aici cu nominalizările. Şi nu comit decât aceste mici indiscreţii de mai jos.
Prima este din vara lui 1982, la premiile de la terminarea clasei I. 

Iar fotografia de grup nu ne cuprinde pe toţi, mulţi au venit după ce ne-am grăbit să intrăm, că abia aşteptaaaaaam !!






luni, 3 iunie 2013

Journalist's dilemma

Se întâmplă în fiecare zi. E din ce în ce mai apăsătoare. Graniţele sunt tot mai subţiri. Compromisurile, tot mai largi. Neutralitatea, tot mai irelevantă, invizibilă, inutilă.


Mă apuc deci să-i citesc pe clasici. Primul dintre ei, Matt Drudge. Tatăl lui Drudge Report. Tatăl şi mamăl presei online, după părerea mea. 


Internetul a devenit din 1998, dintr-o noţiune abstractă, de nişă, a însinguraţilor ingineri, copilul teribil al comunicării care a crescut până a ajuns obrăznicătura adorabilă din ziua de azi. Publicarea raportului despre Clinton, de către procurorul Kenneth Starr, pe internet, a certificat influenţa globală şi soarta acestui instrument.
Cum s-a născut subiectul care a făcut omenirea, în vara lui 98, să cumpere computere şi să "îşi pună internet"?



Matt Drudge (2 iunie 1998, la reuniunea National Press Club) (lăsat în engleză pentru savoare şi concizie): All truths begin as hearsay, as far as I'm concerned. And some of the best news stories start in gossip. Monica Lewinsky certainly was gossip in the beginning. I had heard it months before I printed it. I didn't really check it out. I knocked on Lewinsky's door. She wouldn't answer the door. At what point does it become news? This is the undefinable thing in this current atmosphere, where every reporter will be operating out of their home with websites for free, as I do. 

To tell or not to tell? This is it :)!