Vă puteţi imagina ca două instituţii ale administraţiei, locale sau centrale, ca două edituri ori ca două universităţi din Franţa, Germania etc. să aibă reguli gramaticale diferite? Accentele şi pluralurile să fie care-ncotro, după voie, an de absolvire, tupeu sau lene? Vă imaginaţi accente puse diferit în două documente oficiale emise de două secretariate culturale sau administrative dintr-o ţară unde limba oficială să fie una singură?
De ce mă complic? Ce vreau să spun?
Să luăm două edituri, două universităţi, două prefecturi de la noi. Brambura de reguli în toată regula: î la putere, chit că Academia a impus nişte reguli acum vreo 18 ani; â după plac şi aduceri aminte; nivele şi niveluri în haos şi bună vecinătate etc. Oh, da, etc.
Nu intru în balamucul greşelilor. Rămân la formele aşa-zis corecte care îmbracă â, î , nici o, nicio după ...nicio regulă.
La noi se cade de acord că nu cădem de acord pentru că e libertate.
Nimicuri, mărunţişuri, recomandări şi reguli, astea toate-s pentru fraieri.
Dacă la FORMĂ nu cădem de acord, nu avem un singur COD, de ce ne mirăm că...orice?
De ce ne înecăm în diplome, dar şi în incompetenţa de a răspunde la telefon sau a aplica o lege? Pentru că frustrarea necălătoritului timp de 50 de ani a transformat bursa NU în experienţă academică, ci în satisfacere turistică. Pe care, din sărăcie, nu ne-o putem aduce la Climax decât pe banii altora. (-ok, ok, există şi excepţii. Peace!)
vineri, 7 ianuarie 2011
marți, 4 ianuarie 2011
Lituanie de Galimard
Toţi ambasadorii acreditaţi la Vilnius au primit, de la ministrul lituanian de Externe, câte o sticluţă cu esenţa noului parfum…naţional.
Parfumul "Lituania" este un amestec de santal, cedru şi mosc, miros de lemn ars, de muşchi şi flori de camp.
Crearea parfumului a fost încredinţată firmei franceze Galimard. Primele 1.000 de sticle au fost produse la preţul de aproape 30.000 de euro.
Mais c'est quoi ton parfum, mon pays? ...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)