Cum rămâne cu partea mea de infinit ?

Umbra vieţii-n aporii

George Ţărnea - şapte ani de absenţă: ultima şi cea mai lungă

Uităm şi greşim, apoi greşim din nou şi uităm, dar din când în când ne amintim de “cercul poeţilor dispăruţi”. Noi, cei din afara sa, pentru că poeţii nu uită niciodată. Uneori îi citim. Iar ca textele sacre, poezia lor e întotdeauna nouă pentru toţi. Şi are răspunsuri şi chemări pentru fiecare. Sâmbătă, 8 mai, comemorăm şapte ani de când Poetul nu se mai arată “decât magnific de postum”.

(Andrei Ţărnea)


RUGĂCIUNE DE POET

Fă-mi Doamne rost de-o axiomă
Mai rezistentă la purtat,
Să pot răzbi,din vomă-n vomă,
Cu optimismul prescurtat…

Că-i prea pe dos ce se întâmplă
În lumea asta de consum.
Mi-au răsărit trei crini la tâmplă
Dar cum pot,Doamne,să-mi asum


Nemăsurata lor lumină –
Care nu pare-a scăpăta –
Fără o diplomă divină
Semnată chiar de mâna ta


De-aceea te şi-ntreb, Stăpâne
A tot ce-i încă mărginit,
După uitare,cum rămâne
Cu partea mea de infinit ?

Toată lumea vrea să fie ziarist

Ecşi expiraţi şi nevorbiţi vor să vadă în televizor piciorul lor de elefant.

Neînfloritul, acest Bruce Willis de Vâlcea, ştie culoarea şi viteza news alertelor.

Hartişti pişcotari atârnători dau cu ciocanul a editorial irefutabil.

Ce mai, e plină lumea de talente jurnalistice. N-avem noi cititori pe lume cât ar putea să scrie ei. Dar că tot am ajuns aici, au oare ştiu ei scrie? A scrie.

Să nu-i ceri gramatică unui text, oricărui text, e ca şi cum nu i-ai cere doctorului să se spele pe mâini, oricărui doctor, înainte de orice.

Aaaa, nu ştii încă să scrii? Atunci nu te băga, mamiţo! Era unul în "Apostol" care, deşi personaj negativ în tezista proză, zicea adevărat - "Băăăă, cultura nu e o ciorbă, ca să-şi bage toţi ţăranii lingura-n ea!" Cine nu ştie cine a scris "Apostol" şi cine nu a citit cartea nu are texte cu mine. Şi poate îl scot şi din blogroll. Da, pe Apostol, bine că eşti tu deştept!

Later Edit: QED - Nu v-am zis că tot presa e de vină, că nu ştie să facă presă? Pe mine nu m-aţi crezut. Figura cu grasul şi slabul e de la prea multe filme cu Stan şi Bran, dar şi din presa antiimperialistă - plină de caricaturi cu boierul osânzat care fura copanul de la gura plugarului. Tot e bine. Putea fi o metaforă din "Lanţul ". Împuşcatului îi plăcea "Marele Gatsby"...

Later Edit 2: Postările de după declaraţiile lui sunt ca o întrecere de editoriale. Stai să vezi când s-o scumpi internetul... Eu zic să profitaţi acum!

Je vous trouve très belle. La Bibliothèque

Cele frumoase se fac şi mai frumoase. Alea deştepte tot aşa rămân. La Bibliothèque - salon de cărţi, masaj şi bigudiuri. Fără tanti Miţi şi Fifi. Coafor şi librărie, mai pe scurt. Cu albume de artă şi cărţi pentru copii. Lângă Piaţa Victoriei, pe strada Duiliu Zamfirescu.

Medeea Marinescu - très belle. Seară veselă. Mi-am revăzut, după mai muuuuult de un deceniu, o fostă colegă de facultate.

Bref, încă o dovadă că alea deştepte tot aşa rămân.

Mai multe poze aici, mesdames !

Lecturile de duminică: Potecile te duc spre Iad

De ce-ai plecat?...

Tu nu ştiai

Că-n luna mai,

Prin munţii cu păduri de brad,

Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -

Potecile te duc spre Iad,

Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecat

Cu vântu-n părul tău vâlvoi,

Când nici un glas nu te-a chemat?...

Tu nu ştiai

Că-n luna mai

Potecile sunt încă pline de noroi?...

De ce-ai plecat?...

Tu nu ştiai

Că-n luna mai

E luna primului păcat -

Păcatul care dintr-o glumă

Te prinde-n laţ şi te sugrumă

Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,

În lada cu gunoaie?...
Opreşte-te!...

Priveşte-n jurul tău...

Şi dacă nu ţi-ai murdărit

Pantofii de noroi,

Fă-ţi cruce

Şi întoarce-te napoi!...

Fă-ţi cruce

Fiindcă n-ai păcătuit

Decât în vis...

Şi visul s-a sfârşit!...

(Ion Minulescu - De ce-ai plecat?)